Pe cât binecuvântezi pe cineva, pe atât te luminezi

5202

Cea mai mare virtute în viaţa de obşte: a nu te birui de tulburare. Cine se biruie de tulburare, pierde. Pe cât vorbeşti de bine, blagosloveşti pe cineva, pe atât te luminezi; pe cât mă tulbur, pe-atâta mă întunec...

A venit cineva şi m-o întrebat: „Câţi ani ai?”. I-am spus că am trecut de 70 de ani. El mi-a zis că „Eşti un om mort între cei vii”. Mi-a arătat să-mi dau interesul să n-am treabă cu cei vii, ci să am treabă numai cu cei morţi. Aceştia morţi mă pot ajuta; aceştia vii zic că nu mori acum, mori mai încolo... Cei morţi zic: „Ce sunt eu, vei fi şi tu”. Dacă el este mort, într-o zi am să fiu şi eu mort; adică cu trupul, nu cu sufletul.

Când vine tulburarea, şi-mi vine în gând să ocărăsc pe fratele meu, eu să-i spun gândului: „Am să-i spun, dar nu acum, nu azi. Am să-i spun mâine”.

Când am pace, trebuie să mă smeresc mult... şi rugăciune; iar când văd că vine duhul deznădejdii, îi spun aşa: „Hristos a venit în lume pentru cei păcătoşi”.

Din Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie şi pocăinţă, Editura Agaton, Braşov, 2010, p. 53


Articole Asemănătoare
3450

Aceasta este bogăția adevărată…

Aceasta este bogăția adevărată, cea mai mare moștenire, când bărbatul nu se găsește în ceartă cu femeia lui, ci sunt alipiți unul de celălalt, întocmai ca un singur trup. Că și Sfânta Scriptură zice: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va uni cu femeia sa, și vor fi amândoi […]

Articole postate de același autor
5806

Copilăria

În rochiță de mătase cu buline colorate, Alergam prin troscot verde, pe carările crăpate. Si eram mai mult desculță, nu-mi păsa de n-am sandale, Când stârneam pe drumuri colbul și căței din mahalale.   Cautam “colacul babei” pe sub gard și prin ogradă, Și rupeam susanu-n două, ca să-l îndulcesc în grabă… Da, smulgeam din […]