Părintele Ioan Tudoreanu – preotul care și-a pus viața pentru păstorirea bulgarilor din Tvardița

554

Istoria unei biserici seamănă cu istoria unui stat întrucât de-a lungul secolelor, în cadrul ei s-au petrecut diferite evenimente în centrul cărora s-a aflat preotul și enoriașii săi. Pornind de la această asumție, de mult timp mă preocupă cercetările cu privire la trecutul bisericii „Sfânta Cuvioasa Parascheva” din orașul meu natal Tvardița, raionul Taraclia. Una dintre întrebările care mă interesează este soarta preoților care au jucat un rol important în dezvoltarea spirituală a comunității locale.

Printre acei preoți despre care bulgarii din Tvardița păstrează amintiri luminoase se numără și părintele Ioan Tudoreanu, care a slujit la biserica noastră în anii '60 ai secolului XX. Pentru a afla mai multe detalii despre această persoanalitate duhovnicească, am început să caut informații în diferite surse, am avut întâlniri cu locuitorii satului care au fost mai mulți ani, alături de părintele Ioan. La auzul acestui nume, oamenii imediat începeau să-și amintească de el, ca de un adevărat luptăror împotriva închiderii bisericii din Tvardița. În 2015 am avut norocul să găsesc în Ziarul de Gardă (numărul din 28 aprilie 2005) un interviu cu fiica părintelui, Ecaterina Jardan (Tudoreanu). Din aceast articol, se subînțelege că doamna Ecaterina este conducător de cor și administrator al bisericii „Învierea Domnului” din Chișinău, situată în cimitirul „Sfântul Lazăr” (Doina).

Prima noastră întâlnire s-a petrecut în vara anului 2015, atunci când doamna Ecaterina a înțeles că eu sunt băștinaș din Tvardița, s-a bucurat, fără să întrebe scopul vizitei mele a început să-mi povestească despre satul de bulgari, unde și-a petrecut copilăria. Această perioadă a lăsat amprente emoținale puternice asupra Ecaterinei, nu întâmplător ea cu un accent curat bulgar chiar a rostit câteva cuvinte în limba bulgară. De atunci am avut câteva întâlniri cu doamna Ecaterina, care întotdeauna mă uimea prin atitudinea sa serioasă față de cercetarea mea. Chiar în vara anului 2017, personal m-a sunat și mi-a amintit că trebuia să vin după pozele din timpul slujirii tatălul ei în Tvardița. Am mai remarcat faptul că este o femeie foarte activă, luând parte la slujbe și conducând corul bisericesc. Și atunci când citește Apostolul cu o voce sonoră, cuvintele scripturii pătrund adânc în inimile credincișilor. De aceea, cu toate că biserica „Învierii Domnului” se află la pireferia orașului, ea este totdeauna plină cu credincioși.  (poza 1)

Din conversațiile cu această doamnă distinsă, am aflat multe despre Tvardița și locuitorii ei, pe care atât tatăl, cât și mama ei i-au iubit. Era mică când părintele Ioan a slujit în Tvardița, dar foarte bine ține minte râvna bulgarilor de acolo pentru cele dumnezeești... În general, fiica Ecaterina, observă că la bulgarii din Tvardița există o deosebită aplecare și dragoste față de credință. Acest lucru se observă în viața lor cotidiană: „ei încep și termină lucru făcând semnul crucii”.

Printele Ioan Tudoreanu s-a născut la 23 februarie 1936 în satul Păulești, județul Lăpușna, în familia lui Fiodor și Elisaveta, care erau foarte apropiați de biserică, fapt demonstrat de efortul ce-l făceau atunci când biserica din sat a fost închisă și ei parcurgeau 7 km pe jos ca să ajungă la biserica din Călărași. Exemplul părinților și dragostea pentru Hristos a fost urmat de cei șase băieți și șase fete, dintre care – Nicolae, Antonie și Ioan au devenit preoți. (poza 2)

După ce a absolvit școala medie, Ioan fără să stea prea mult pe gânduri a mers să facă studiile la Seminarul Teologic din Odesa. În același timp, Ioan Tudoreanu, face cunoștință cu viitoarea sa soție Maria Văluța, născută la 21 noiembrie 1941, prin intermediul unui stareț de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din satul Țigănești, raionul Strășeni, care știa foarte bine familiile lor. După absolvirea Seminarului, în 1961 este numit preot-paroh la biserica „Sfânta Cuvioasa Parascheva” din Tvardița. Trebuie de menționat că perioada slujirii părintelui Ioan în această localitate bulgărească a coincis cu perioada cea mai aprigă a luptei autorităților de stat cu biserica. În atmosfera unui ateism sălbatic, părintele Ioan împreună cu enoriașii săi au salvat biserica ca să nu fie închisă, în așa fel devenind unica în raionul Ceadâr-Lunga care activa. (poza 3)

Autoritățile raionale făceau tot posibilul, ca această biserică să fie închisă, având drept temei o eventuală situație când biserica ar rămâne fără preot. Astfel deseori în timpul frigurilor mari de iarnă și a ploilor de toamnă și primăvară, părintele Ioan era chemat la Ceadâr-Lunga. În asemenea condiții, când se dorea înfăptuirea unui astfel de scop, se întreprindeau diferite acțiuni. Spre exemplu, se înterzicea localnicilor să-l conducă pe părintele-paroh cu transportul până la centrul raional. Astfel, părintele Ioan era nevoit să parcurgă pe jos circa 25 de km, pe drumurile viscolite și nămolite de stepă. La oraș îi propuneau diferite funcții numai să părăsească Tvardița, iar Părintele Ioan rămânea neclintit. Atunci când el refuza propunerile autorităților, funcționarii recurgeau la alte metode. Se tăia lumina în casa preotului și noaptea aici se trimiteau comsomoliștii care aruncau cu pietre în ferestre. Locuitorii satului nu puteau fi indiferenți la jignirile aduse preotului și se adunau în grupuri a câte 20-30 de persoane, ce se schimbau la fiecare trei ore, pentru a păzi biserica și pe paroh. Atunci când de biserică se apropiau comsomoliștii se băteau clopotele și peste câteva minute se aduna întregul sat. Prin urmare, credința celor din Tvardița nu putea să fie învinsă prin metode murdare. Soțiile funcționarilor de la primărie și centrul raional, trimiteau în casa Tudorenilor, prin oameni de încredere, cadouri prin care își exprimau admirația lor față de perseverența părintelui Ioan. (poza 4)

În pofida tuturor greutăților, părintele Ioan a depus toate eforturile pentru ca biserica să fie reparată în 1969, chiar dacă în vara acelui an, o turlă mare a bisericii a ars, el nu a oprit lucrările de restaurare a locașului sfânt.

Aceste condiții au apropiat bulgarii din Tvardița de familia Tudoreanu, biserica devenind neîncăpătoare în zilele de sărbătoare. Iar preoteasa Maria, apropiindu-se afectiv de locuitorii parohiei, a început chiar să poarte haine tradiționale bulgărești. (poza 5)

Ecaterina Tudorean și azi ține minte cum la hramul satului sărbătorit la 27 octombrie, în curtea bisericii, se adunau femeile și în cazane mari pregăteau mâncarea tradițională din miel kurban-ul. Sărbătorile mențineau unitatea comuității și fortificau lupta pentru credința creștin-ortodoxă.

Una din cele mai importante sărbători pentru bulgari este ziua Sfântului Gheorghe, sărbătirită pe 6 mai. În această zi, ei se adunau pe lângă o cișmea cu apă vindecătoare, care se afla alături de Tvardița. Întradevăr, după mărturiile Ecaterinei, atunci când mama ei s-a îmbolnăvit, din momentul în care  s-a stropit cu apă din acea cișmea, s-a vindecat. (poza 6)

Toate grijile și primejdiile au afectat sănătatea părintelui Ioan, acesta îmbolnăvindu-se  grav, după 10 ani de slujire în Tvardița, cu durere în inimă a fost nevoit să-i părăsească pe enoriașii săi. El a cerut autorităților bisericești ca să fie trimis spre slujire într-un sat mai aprope de casa sa părintească. Consecutiv, în 1971 i s-a permis să se mute în satul Javgur, raionul Cimișlia. După un an, părintele Ioan deja slujește în satul Codreanca, raionul Strășeni și asta nu este întâmplător, pentru că satul vecin, Onești, este locul de naștere al mamei sale. Aici, pe 27 ianuarie 1973, părintele Ioan Tudoreanu în vârstă de 36 de ani, a trecut la Domnul. Vestea morții părintelui a mobilzat locuitorii din Tvardița, care au venit în Păulești, unde a fost înmormântat să-și i-a un ultim rămas bun. La întoarcere, aceștia au luat o mână de pământ de la mormântul păstorului iubit și l-au adus în cimitirul din Tvardița.

După moartea părintelui Ioan, preoteasa Maria Tudoreanu, născută la 21 noiembrie 1941, a rămas văduva la o vârstă de doar 31 de ani. S-a stins din viață la 28 noiembrie 2009. A fost înmormântată lângă Biserica „Învierea Domnului” din cimitirul „Sfântul Lazăr”, ulterior, alături, la dorința ei, a fost reînhumat soțul său părintele Ioan. Bulgarii din Tvardița poartă o dragoste deosebită față de preoții lor duhovnici și familile lor, de aceea, atunci când s-a stins din viață „a doua maică” a lor – matușca Maria Tudoreanu, câteva persoane au venit și s-au închinat la mormântul ei. (poza 7)

Fiul lor Tudor (născut la 17 iunie 1961) a mers pe urmele tatălui său. A absolvit Seminarul Teologic din Odesa. La început a fost preot în satul Onițcani, raionul Criuleni. În 1992 sub supravegherea sa se începe construcția bisericii „Învierea Domnului”. Însă lucrările de construcție s-au tărăgănat din cauza necesităților financiare. Astfel s-a decis, alaturi, să se ridice o biserică mai mică, unde să se oficieze slujbele de înmormântare – biserica „Sfântul Lazăr”. Lucrările au început în mai 1993 și în luna noiembrie al aceluiași an s-a sfințit acest locaș sfânt. Însă boala incurabilă i-a luat viața, el moare la vârstă de 33 de ani pe 14 aprilie 1994, fiind înmormântat lângă bisericuță. Împreună cu soția sa Pelaghia a reușit să crească trei fii – Ioan (n. 28 mai 1983), Nicolae (n. 15 mai 1985), Marcel (n. 16 august 1989). Toți au devenit preoți.

Fiica lui Ioan Tudorean – Ecaterina (n. 1 aprilie 1965) este căsătorită cu Pavel Jardan (n. 7 aprilie 1959), de al cărui ajutor și susținere se bucură mereu. Fiica lor Maria (n. 16 iulie 1987) este căsătorită în Franța.

Biserica „Învierea Domnului” din cimitirul „Sfântul Lazăr” a fost construită în 2001, în a cărei construcție se implică activ Pavel Jardan, în calitate de șef de șantier. Este de apreciat faptul că printre ctitori se numără  și doi originari din Tvardița, Valentin Cunev și Petru Șoșev.

Vizitând de multe ori biserica „Învierea Domnului” din Chișinău văd că lucrurile, promovate de părintele Ioan Tudorean sunt continuate de către copiii și nepoții lui, care cu tot sufletul se dedică slujirii Bisericii, Dreptei Credințe și formării duhovnicești a enoriașilor săi.

Ivan DUMINICA, doctor în istorie,

Institutul Patrimoniului Cultural al AȘM

 

Poze insemnări:

    1.Ecaterina Jardan (Tudoreanu). Biserica „Învierea Domnului”, Chișinău, 2018.
    2.Părintele Ioan Tudoreanu și matușca Maria (fotografie din arhiva personală a dnei E. Jardan).
    3.Biserica „Sfântă Cuvioasă Parascheva” din Tvardița, 2008.
    4.Părintele Ioan Tudoreanu săvărșește taina botezului în biserica din s. Tvardița, anii 60 ai sec. XX (fotografie din arhiva personală a dnei E. Jardan).
    5.Matușca Maria Tudoreanu (a doua din stângă) îmbrăcată în costum național bulgar, Tvardița, anii 60 ai sec. XX (fotografie din arhiva personală a dnei E. Jardan).
    6.Familia Tudorenanu împreună cu personalul bisericii din s. Tvardița, anii 60 ai sec. XX (fotografie din arhiva personală a dlui Iv. Daracci).
    7.Mormintele lui Ioan și Maria Tudoreanu, lângă biserica „Învierii Domnului” din Chișinău, 2017.

Această prezentare necesită JavaScript.

 


Articole postate de același autor
1733

A fi liber înseamnă împlinirea destinului tău de om

Libertatea e preţioasă numai după ce o pierzi. Sau cel puţin aşa pare să gândească omul nostru. Omul toată viaţa lui caută să fie liber, dar nu-şi dă seama de darul libertăţii decât atunci când e prea târziu. Libertatea este în trup dar şi în inimă. Libertatea este în mişcare dar şi în cuget, în […]