Omul credincios se aseamănă copiilor: râde cu lacrimi pe obraz

334

Credinţa în Dumnezeu este o mare experienţă a omului, cea mai mare. Ea cere toată fiinţa şi toată energia noastră spirituală; ea cere dilatarea la maximum a fiinţei noastre interioare.

Credinţa nu înseamnă subiectivism şi nici lipsă de mărturii. Credinţa nu înseamnă proprie înşelare acolo unde mintea nu poate ajunge. Credinţa este o stare morală în care cunoaşterea vine din situarea omului în realitatea concretă, în viaţă, în aşa fel încât nimic nu se interpune. Credinţa este cunoaştere pe calea trăirii directe a unui fapt, a unei realităţi. Credinţa este un act liber pentru că este un act de trăire, de viaţă; ea apare ca o consecinţă firească a naturii morale.

Credinţa dă stabilitate şi sens vieţii lăuntrice. Omul credincios stă în preajma valorilor permanente; este bun şi bogat. Când trece peste el o încercare a vieţii nu se năruie, ci creşte. Omul credincios se aseamănă copiilor: râde cu lacrimi pe obraz. Încercare, luptă şi bucurie.

Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, 1995, p. 75


Articole Asemănătoare
1347

Cum putem dobândi pacea sefletească?

Am putea să ne bucurăm de o mare pace, dacă am vrea să nu ne îndeletnicim deloc cu ceea ce zic sau fac alţii şi nici cu ceea ce nu ne priveşte. Cea mai mare şi singura împotrivire este că odată robiţi de patimile şi poftele noastre nu facem nici o sforţare să intrăm în […]

Articole postate de același autor
2331

Nu trebuie multe vorbe, trebuie sinceritate

Mulți sunteți supărați în acest moment, nemulțumiți, agitați, deranjați, panicați, judecați sau disperați. Oriunde ați fi luati o pauză de 10-15 minute, vă retrageți puțin din văzul tuturor şi vorbiți cu Dumnezeu, prin rugăciune sau gânduri bune. Fiți sincer cu El şi spuneți-vă păsul şi apăsarea voastră şi nu va întârzia să vă ajute, să […]