Oare nu ţi-e ruşine, mamă?!

2170

O mamă se ducea la biserică cu singurul ei băieţel de mână, iar mama, din neştiinţă şi din îndemnul diavolului, după cum era obişnuită s-a îmbrăcat foarte luxos. Când au ajuns la biserică, copilul a fixat ochii la Domnul Hristos răstignit pe Cruce şi deodată a zis: „Ia priveşte, mamă, la Stăpânul nostru Hristos, că este gol şi plin de răni şi cu piroane în mâini şi în picioare, iar tu vii la biserică îmbrăcată aşa de luxos! Oare nu ţi-e ruşine, mamă?! Bagă de seamă să nu cazi în focul iadului!”

Mama, ruşinată de cuvintele copilului, şi-a făcut o haină simplă, pe care a păstrat-o numai pentru biserică şi a trăit până la moarte în modestie şi rugăciune.


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
5130

“Doamne, iubit-am bună-cuviinţa casei Tale…”

În fiecare miercuri şi vineri după-amiaza, după terminarea slujbei, Părintele mai rămânea în biserică pentru a ne învăţa. Ne spunea: – Datoria mea de preot este să vă învăţ, fiindcă neînvăţarea este pricina că oamenii nu mai ştiu nimic, se mărginesc la tot ce este uşor şi material, la acatiste, pomelnice şi lumânări. Nici lumînarea […]

Articole postate de același autor
553

Știința și credința sunt domeniile definitorii pentru omenire

 Știința și credința împreună cu arta și filosofia sunt domeniile definitorii pentru om, ca moduri de înțelegere și de exprimare a lumii. Două domenii care sunt adesea văzute sau prezentate ca și contradictorii. Credința nu neagă știința, însa din interiorul științei se ridică adesea voci negative despre credință. Discutăm cu Florentin Paladi, prorector pentru Activitatea […]