O tânără l-a luat acasă pe un necunoscut sărman pe care l-a găsit în parcarea unui supermarket: „Nici nu se poate descrie în cuvinte ce am simţit”

11659

O tânără de 27 de ani din Timişoara l-a luat acasă pe un bătrân pe care l-a văzut în parcarea unui supermarket, cu hainele murdare şi ude. Tânăra voia doar să îi dea o pătură bătrânului, dar a ajuns să îl ia în casă, unde i-a oferit o masă caldă şi l-a găzduit pentru o noapte.

Anca Gaica (27 ani) o tânără din Timişoara, angajată în cadrul unui magazin Vodafone care funcţionează într-un supermarket Kaufland, a devenit o eroină în mediul online după ce a relatat gestul pe care l-a făcut pentru un bătrân sărman, pe care l-a luat acasă, i-a dat de mâncare şi l-a lăsat să îşi facă o baie şi să doarmă în casa ei până dimineaţa. Totul s-a întâmplat în seara zilei de 27 februarie. „Aparent, era o zi oarecare”, povesteşte tânăra. Ce s-a întâmplat, însă, la sfârşitul programului de lucru avea să o marcheze pe Anca. Era ora 21.30 când a ieşit de la serviciu. 

Tânăra povesteşte că, împovărată de griji şi cu gândul la planurile de viitor, a ieşit din supermarketul în care lucrează şi s-a bucurat de cât de frumos ninge. I-a atras, însă, atenţia un bătrân care stătea de vorbă cu o doamnă. „L-am vazut sărman,cu hainele murdare, ude, cu nişte pantofi mărimea 46(aproximativ), fiind vizibil că poartă la picior cu trei numere mai mici. Îl întreb dacă vrea o pătură, mătuşa mea cumpărându-mi una nouă recent şi dorind să o donez pe cea veche”, povesteşte tânăra. Bătrânul nu a stat pe gânduri şi a acceptat cu bucurie cadoul tinerei. „Desigur. Vreau pentru că eu am una care e cam subţire”, a redat Anca spusele bătrânului.   

Drumul spre casă şi povestea fascinantă, dar tristă

Cum pătura pe care tânăra voia să i-o doneze bătrânului era acasă, l-a chemat pe acesta să i-o dea. Anca povesteşte că în timp ce mergea cu bătrânul, pe care tocmai îl cunoscuse, sub aceeaşi umbrelă a simţit o bucurie foarte mare. „Am pornit amândoi la drum, sub umbrelă, bucurându-mă de ninsoarea de afară, de faptul că fac o faptă bună în faţa lui Dumnezeu, încercând să mă detaşez de probleme personale care uneori ma apasă sufleteste”, relatează Anca Gaica. 

În drumul spre casa tinerei, care a durat aproximativ jumătate de oră de mers pe jos, Anca avea să afle că pe bătrân îl cheamă Ciprian Gătăianţu şi are o poveste de viaţă fascinantă, dar cumplit de tristă. „E născut în 13.03.1945, e un om extraordinar şi foarte deştept. Ştie foarte bine italiana şi engleza, mai ales engleza întrucât a stat în America (Chicago) timp de 23 de ani, plecând din România la vârsta de 34 de ani. Din cauza dorului de casă, de mamă şi a câtorva probleme personale a hotărât să revină în România acum aproximativ 15 ani.

În România nu mai avea pe nimeni în afară de mama lui (tatăl lui murise la o lună după plecarea lui în SUA). În România nu avea copii sau soţie. Cu alte cuvinte, acum e singur pe lume, fratele lui a murit anul trecut, şi trăieşte cu un ajutor social de 130 de lei pe lună, stând într-o casă dărăpănată, moştenită de la părinţi, cu o cameră fără încălzire. Are 18 ani de lucru în România, dar nu mai are carte de muncă sau acte doveditoare.  A lucrat opt ani în SUA cu acte, în rest la negru”, este povestea aflată de Anca Gaica de la bătrân.

Casă şi masă pentru un necunoscut

Ajunsă acasă, tânăra l-a întrebat pe bătrân dacă a mâncat ceva în ziua respectivă. Omul a răspuns că nu a avut timp. „Era clar. Nu a avut bani de mâncare”, a concluzionat tânăra care l-a invitat în casă, unde avea mazăre cu pui, ouă, lapte, halva, câteva fructe şi legume. Practic, tânăra l-a invitat pe bătrân în casă şi i-a pus pe masă tot ce avea în frigider. Ciprian a întrebat-o dacă poate să îi facă şi o cafea. „Eu nu beau cafea, dar aveam o cafea la plic primită rest la magazin. Mi-am dat seama atunci că acea cafea era, de fapt, pentru el”, povesteşte Anca.

În timp ce bătrânul mânca şi povestea cu tânăra, s-a făcut miezul nopţii. Tânăra s-a oferit să îi cheme bătrânului un taxi, dar el a surprins-o când a rugat-o să îl lase să doarmă la ea peste noapte. „În primă fază am stat pe gânduri pentru că nu îl cunoşteam. După câteva secunde de gândire i-am spus să rămână. Apoi i-am zis: «Dacă tot rămâneţi, nu ar fi o idee bună să daţi hainele astea jos şi să faceţi o baie?». S-a uitat la mine foarte surprins şi mă întreabă: «Tu vorbeşti serios?»”. Tânăra chiar vorbea serios. I-a dat bătrânului hainele pe care le-a găsit în casă şi i se potriveau şi l-a lăsat să doarmă în casa ei. 

A doua zi dimineaţa, bătrânul a plecat. Nu are un telefon. Anca vrea să îi facă rost de un telefon ca să poată ţine legătura cu el şi să îl poată ajuta mai mult. Până atunci, a stabilit ca până când îi găseşte telefon să o caute la lucru.  Anca a declarat că sentimentul pe care l-a avut după ce l-a ajutat pe bătrân a fost unic. „A fost aşa. Nici nu se poate descrie în cuvinte ce am simţit, o trăire sufletească intensă, o binecuvântare de la Dumnezeu, o iubire pe care am simţit să o dăruiesc. Pentru mine iubirea este totul în viaţă. Consider că iubirea este valoarea principală a vieţii”, a declarat Anca Gaica, tânăra sperând ca povestea să îi determine pe cât mai mulţi să se implice în ajutorarea bătrânului.

sursa http://adevarul.ro


Articole Asemănătoare
1831

„Dumnezeu să-ți ajute să poți închide ușile!”

  Un elev isprăvise liceul şi se pregătea a-şi continua studiile într-un oraş mare. – Dumnezeu să-ţi ajute, dragul meu nepot, să poţi închide uşile! – îi zise, la despărţire, bunică-sa. – Ce uşi, bunică dragă, doar n-o să mă fac portar, acum, după ce am isprăvit cu liceul? – Pe unde vei merge, bagă […]

Articole postate de același autor
1598

Ultimele zile ale părintelui Sofronie

Cu patru zile înainte de a muri, Părintele Sofronie stătea cu ochii închiși și nu voia să ne mai vorbească. Chipul îi era luminos, deloc trist, dar plin de tensiune. Avea aceeași expresie ca atunci când săvârșea Dumnezeiasca Liturghie. Nu-și deschidea deloc ochii, nici nu vorbea, doar ridica mâna și ne binecuvânta. Ne binecuvânta fără […]