O fată înviată de Maica Domnului spre a-şi mărturisi păcatele

1635

Mărturisesc bătrânii de pe valea Bistriței că prin anii 1934-1935, în satul Izvorul Muntelui, Ceahlău, s-a petrecut un fapt cu totul neobișnuit.

O fată din sat, ca de 20 de ani, necăsătorită, păștea oile pe munte. Iar din lucrarea vrăjmașului, un țăran a căzut cu dânsa în păcat. Fiindu-i rușine să n-o afle părinții și-a ucis mai înainte de vreme pruncul. Apoi rușinându-se și de preotul satului, nu și-a mărturisit acest greu păcat al desfrânării și uciderii.

Însă sufletul acesta avea mare evlavie la Maica Domnului, înaintea căreia se ruga și plângea ziua și noaptea, să-i ierte păcatul acesta și să-i ceară milă de la Domnul.

După câțiva ani, fata s-a îmbolnăvit și a murit. A treia zi a venit preotul și mult popor și s-a început slujba de înmormântare. După terminarea trisaghionului și a praznicului în familie, pe când să pornească cu moarta spre biserică, iată că se deșteptă răposata, mișcă puțin capul și începe a striga:

– Părinte, părinte, vino încoace… nu te teme! Cu sfinția ta am treabă… Eu am făcut un păcat mare în viață și m-am rușinat să-l spovedesc. Dar pentru că am avut evlavie la Maica Domnului, ea s-a rugat pentru mine înaintea Mântuitorului și mi-a trimis sufletul în trup, ca să-mi spovedesc păcatul pe pământ, căci pe pământ l-am făcut…

Lumea uimită, s-a retras afară, iar fata s-a mărturisit la preot de păcatele sale, cu multe lacrimi. Apoi rudele au îmbulzit-o în jurul sicriului, cu tot felul de întrebări:

– Cum este dincolo? Ce ai văzut acolo? Ai văzut fericirea raiului? Dar muncile raiului?

– Cum este dincolo, nu pot să vă spun. Atât vă pot spune, că așa cum este aici, pe pământ, unde fiecare este scris la primărie cu tot ce are, tot așa și dincolo, fiecare este scris la primărie cu tot ce are, tot așa și dincolo, fiecare este scris cu tot ce a făcut, bun sau rău… Vă rog cu lacrimi, să fiți spovediți fiecare de toate păcatele, că ce se dezleagă pe pământ, se dezleagă și în cer… Dincolo nu mai este pocăință și nici Maica Domnului nu se roagă pentru păcătoși. Tot ce ați făcut pentru mine, rugăciuni și pomană sunt primite. Continuați! Și a adormit din nou răposata.

”Istorioare duhovnicești”, Protos. Ioanichie Bălan


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
1339

Fiica mea m-a întrebat de multe ori de ce nu are și ea o soră sau un frate

Sunt Ioana, am 34 ani și port cu mine un păcat făcut cu mulți ani în urmă. Când aveam 21 ani am născut o fetiță, sănătoasă și cuminte, era un îngeraș. La 7 luni după ce am născut fetița am realizat că sunt din nou însărcinată. Atunci parcă totul se prăbușea în jurul meu: ce […]

Articole postate de același autor
4192

De ce oare un Sfânt trebuie să îngrijească pisicile?

În frumosul cadru natural al mănăstirii puteai vedea din când în când nişte pisici mari venind dintr-o pădure cu copaci uriaşi, aflată în vecină­tate, îndată ce ne vedeau pe noi, străinii, fugeau ca fulgerul. Păreau foarte sălbatice, deşi nu provo­cau teamă, fiind plăcute la vedere. Îndată ce-l vedeau pe Părintele, scânceau ca nişte copii mici […]