O bucățică de ciocolată

5199

O povestire adevărată. Această istorie a trimis-o mama unei monahii și se referea la propria ei familie.

„În perioada ocupației germane sufeream mult. Am trăit zile în care în casa noastră nu exista nimic altceva în afară de apă. Atunci tatăl nostru ne-a luat de mână și urcând sus pe muntele care se înălța lângă satul în care locuiam, am adunat lupin. Mama mea, sărmana, l-a fiert și l-a răsfiert, însă plantele nu voiau cu nici un chip să-și lepede gustul lor amar. Cu toate acestea, cu ele ne-am înșelat foamea, însă ochii noștri ne ardeau din pricina amărăciunii. Pe lângă acestea, o aveam bolnavă și pe sora mea mai mare. Dar și cei doi frați ai mei, care lucrau și erau în perioada de creștere, nu aveau ce să mănânce.

Odată mama mea, nu știu de unde, a procurat o bucățică de ciocolată. Vreun soldat englez să i-o fi dat? De la vreo organizație filantropică s-o fi luat? Nu știu. Dar buna mea mamă nici nu s-a atins de ea. A adus-o și pe ascuns a dat-o surorii mele bolnave, cu nădejdea că, mâncând-o, se va mai întări. Dar nu a fost așa, căci peste puțină vreme surioara mea a murit. A luat-o Dumnezeu lângă El. Cu toate acestea, nici sora mea cea bolnavă nu a mâncat ciocolata. Auzind că a doua zi mama și eu aveam să coborâm în oraș cu măgărușul pentru o treabă de nevoie și avea să mergeam pe jos cel puțin opt-zece ceasuri, m-a chemat pe ascuns la ea și dându-mi ciocolata, mi-a spus:

–     Ia-o și mănânc-o tu, surioară, ca să te întărești, căci ai de mers mult mâine.

Am luat-o și am păstrat-o pentru călătoria de a doua zi. Dimineața, buna mea mamă m-a suit pe măgăruș, iar ea mergea pe jos alături de măgăruș. La un moment dat am rugat-o să se suie și ea pe măgăruș, dar nu a vrut. Îi era milă de mine, pentru că eram mică. Atunci am scos din buzunar bucățica de ciocolată și i-am dat-o, spunându-i:

–     Ia, mamă, și mănâncă tu ciocolata ca să te întărești, căci de atâta vreme mergi pe jos.

Înainte să apuce să refuze, i-am pus-o în mână. Atunci s-a oprit puțin și s-a uitat la ciocolată cu ochii înlăcrimați. Bucățica de ciocolată s-a întors iarăși în mâinile ei”.

O familie chinuită de foame și de boală a avut o astfel de moralitate, dragoste și lepădare de sine!

Să ne amintim mereu de ea, dar s-o și urmăm.

susrsa marturieathonita.ro


Articole Asemănătoare
2211

Oare când ne vom apropia de Domnul ca de un prieten adevărat?

Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, este Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit. Ca Dumnezeu desăvârşit, El cuprinde toate cu dragoste, dragostea Sa nesfârşită. Ca Om desăvârşit, este iubitor cu fiecare suflet ce se apropie de El. Nouă, totuşi, această dragoste a lui Dumnezeu ni se pare cumva îndepărtată, ni se pare că Dumnezeu este foarte departe de […]

Articole postate de același autor
1017

Adunarea ordinară a preoților din Protopopiatul de Dubăsari și Criuleni

Miercuri, 30 martie, 2016, de ziua pomenirii Sf. Cuv. Alexie, Omul lui Dumnezeu, cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove, în biserica cu hramul «Sf. Ierarh Spiridon» din s. Miclești r. Criuleni, a avut loc ședința administrativă a preoților din Protopopiatul de Dubăsari și Criuleni. După oficierea Sf. Liturghii a Darurilor […]