O bucățică de ciocolată

5469

O povestire adevărată. Această istorie a trimis-o mama unei monahii și se referea la propria ei familie.

„În perioada ocupației germane sufeream mult. Am trăit zile în care în casa noastră nu exista nimic altceva în afară de apă. Atunci tatăl nostru ne-a luat de mână și urcând sus pe muntele care se înălța lângă satul în care locuiam, am adunat lupin. Mama mea, sărmana, l-a fiert și l-a răsfiert, însă plantele nu voiau cu nici un chip să-și lepede gustul lor amar. Cu toate acestea, cu ele ne-am înșelat foamea, însă ochii noștri ne ardeau din pricina amărăciunii. Pe lângă acestea, o aveam bolnavă și pe sora mea mai mare. Dar și cei doi frați ai mei, care lucrau și erau în perioada de creștere, nu aveau ce să mănânce.

Odată mama mea, nu știu de unde, a procurat o bucățică de ciocolată. Vreun soldat englez să i-o fi dat? De la vreo organizație filantropică s-o fi luat? Nu știu. Dar buna mea mamă nici nu s-a atins de ea. A adus-o și pe ascuns a dat-o surorii mele bolnave, cu nădejdea că, mâncând-o, se va mai întări. Dar nu a fost așa, căci peste puțină vreme surioara mea a murit. A luat-o Dumnezeu lângă El. Cu toate acestea, nici sora mea cea bolnavă nu a mâncat ciocolata. Auzind că a doua zi mama și eu aveam să coborâm în oraș cu măgărușul pentru o treabă de nevoie și avea să mergeam pe jos cel puțin opt-zece ceasuri, m-a chemat pe ascuns la ea și dându-mi ciocolata, mi-a spus:

–     Ia-o și mănânc-o tu, surioară, ca să te întărești, căci ai de mers mult mâine.

Am luat-o și am păstrat-o pentru călătoria de a doua zi. Dimineața, buna mea mamă m-a suit pe măgăruș, iar ea mergea pe jos alături de măgăruș. La un moment dat am rugat-o să se suie și ea pe măgăruș, dar nu a vrut. Îi era milă de mine, pentru că eram mică. Atunci am scos din buzunar bucățica de ciocolată și i-am dat-o, spunându-i:

–     Ia, mamă, și mănâncă tu ciocolata ca să te întărești, căci de atâta vreme mergi pe jos.

Înainte să apuce să refuze, i-am pus-o în mână. Atunci s-a oprit puțin și s-a uitat la ciocolată cu ochii înlăcrimați. Bucățica de ciocolată s-a întors iarăși în mâinile ei”.

O familie chinuită de foame și de boală a avut o astfel de moralitate, dragoste și lepădare de sine!

Să ne amintim mereu de ea, dar s-o și urmăm.

susrsa marturieathonita.ro


Articole Asemănătoare
7504

Pr. Constantin Necula: De ce se spune la cununie „femeia să se teamă de bărbat”

Dacă avem câte un cântăreț de ăsta nazal, care vrea neapărat să sublinieze, el subliniază neapărat „femeia să se teamă de bărbat” și o lungește așa… E incorect, pentru că Epistola către Efeseni este construită în așa fel, încât ne atrage atenția când femeia trebuie să se teamă de bărbat: când bărbatul face pentru ea […]

Articole postate de același autor
742

Cum îți poți ajuta copilul să-și recunoască greșelile?

Cum îl poţi ajuta pe copil să recunoască păcatele proprii şi în acelaşi timp să nu-l judeci prea aspru cu cuvintele? Nu trebuie să utilizăm cuvinte care ni s-ar părea şi nouă jignitoare (prostule, idiotule, nenorocitule…). Astfel de cuvinte trebuie să lipsească în general din limbajul nostru cotidian, dar mai ales atunci când vorbim cu copiii. […]