Nu vă faceţi griji spunând: Ce vom mânca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca?

2042

Atunci când Mântuitorul ne spune „să nu ne îngrijim de ce vom mânca sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca!”, deși mult mai corectă este traducerea „să nu ne îngrijorăm”, nu ne cere să fim pasivi, așteptând să ne vină totul de-a gata, sau să ne lăsăm pur și simplu în voia sorții, ci dimpotrivă, ne îndeamnă să ne respectăm rostul, menirea pentru care am fost creați, și anume aceea de „a munci și stăpâni pământul” (Fac. 1,26), de a ne păstra permanent în acest sens al existenței noastre.

Nu ne cere nicidecum să nu ne preocupăm, sau să nu ne îngrijim de viața noastră și de cele ce ne sunt necesare pentru a trăi, să nu mai muncim pentru a ne procura hrana sau îmbrăcămintea, căci este evident că ignorarea acestor lucruri ar echivala cu o autocondamnare la dispariție.

Spunându-ne „să nu ne îngrijorăm”, Mântuitorul nu ne îndeamnă nici la indiferență în fața vieții nici la nemuncă, ci cu totul altceva ne cere, și anume să nu ne lăsăm copleșiți de teama că nu vom putea exista, sau că nu ne vom putea asigura hrana cea de toate zilele.

Este ca și cum ne-ar fi spus să nu fim îngrijorați că soarele nu-și va mai da căldură și lumina care ne sunt atât de necesare, și care pentru noi au fost create. Nu vă temeți că ploaia va înceta să mai cadă, sau că hrana care vă este atât de necesară nu va mai crește din pământ, pentru că toate acestea sunt rânduite de Dumnezeu, tocmai pentru ca voi să puteți exista „știe Tatăl vostru cel ceresc că aveți trebuință de ele”. Voi faceți ceea ce vă este rânduit să faceți, iar la lucrarea voastră Dumnezeu va adăuga ceea ce trebuie, El va împlini lucrarea voastră „lăsați-I lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi!” (2 Ptr. 5,7). Ați fost creați de Dumnezeu din dragoste și nu va exista nici o clipă în care El să înceteze să vă mai poarte de grijă.

„Dacă omul n-ar fi fost creat n-ar fi fost nimic. Dar să-l fi creat și apoi să nu-i mai poarte de grijă, aceasta ar fi fost cea mai mare cruzime”, spunea despre pronia divină Sf. Ambrozie al Milanului.

Sursa: Nicolae Stoica, Întâlniri cu Dumnezeu, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2006, p. 62-63


Articole Asemănătoare
594

Câte fapte bune avem fiecare dintre noi! Dar smerenie, câti avem?

Dacă-i analizezi pe oameni, la toți vei găsi cu ușurință unele virtuți sau unele nevoințe duhovnicești. Dacă vei căuta însă mireasma smereniei, abia de o vei găsi. Câte fapte bune avem fiecare dintre noi! Dar smerenie, câti avem? De aceea este nevoie de multă smerenie. Varianța corectă este “silință” în loc de smerenie. Ca să […]

Articole postate de același autor
7403

Domnul nu numără căderile, ci ridicările!

La durere vrem să plecăm undeva departe…… undeva unde să fie pace, linişte şi bine! Adică să alegem calea cea largă, largă cât zarea! Sau cât “câmpii” pe care-şi doresc unii oameni să şi-i ia ca să scape de o situaţie grea… Această pornire rebelă în faţa greutăţii vieţii, e neauzirea şi neascultarea milostivirii lui […]