Mântuitoare este pecetea crucii şi a numelui lui Hristos

1326

Scrii despre semnul crucii că acum, în societate, se consideră că nu este normal să-ți faci cruce. De pildă, când porneşte trenul pe calea ferată vrei să-ţi faci cruce, dar te temi de batjocuri; oricum, afli îndată dezlegare nedumeririi în cuvintele Mântuitorului: iar cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela Mă voi ruşina şi Eu (Lc. 9, 26) şi aşa mai departe. De ajuns ar fi şi aceasta pentru a vă face să ţineţi fără teamă rânduielile religioase; există însă, în învăţătura creştină şi multe alte locuri care ne învaţă să nu ne luăm după lume şi după obiceiurile ei nu puteţi sluji la doi domni – şi lumii, şi lui Dumnezeu; cine va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu (Iac. 4,4) – cu lumea, adică cu obiceiurile lumeşti care nu se potrivesc cu cele religioase.

Din păcate, pe acestea societatea „nu le consideră normale. Şi atunci, ce este de făcut? Mântuitoare este pecetea crucii şi a numelui lui Hristos: vezi cum se străduie vrăjmaşul să atingă scopul său atotpierzător, punând pecetea celui potrivnic pe frunte şi pe mâna dreaptă? Iată ce scrie Sfântul Efrem Sirul despre aceasta: „Şi va pune pecetea sa, spurcatul acesta, nu pe un mădular oarecare al trupului, ci pe mâna dreaptă; aşijderea şi pe frunte va pune însemnul cel păgânesc, ca omul să nu-şi poată face cu mâna dreaptă semnul lui Hristos, Mântuitorul nostru, şi să nu poată însemna pe fruntea sa numele cel sfânt şi înfricoşat al Domnului şi slăvită şi înfricoşata cruce a Mântuitorului, deoarece ştie nenorocitul că dacă va fi însemnată asupra cuiva crucea Domnului strică toată puterea lui. Tocmai de aceea va pune pecetea sa pe mâna dreaptă a omului, fiindcă aceasta pecetluieşte cu semnul crucii toate mădularele noastre, iar fruntea poartă în vârful său semnul Mântuitorul, aşa cum sfeşnicul poartă făclia”.

Dar cum pune vrăjmaşul pecetea pe frunte şi pe mâna dreaptă? Nu altminteri decât vârând treptat în obiceiurile lumeşti meşteşugirile sale; pe deasupra, se ascunde pe sine şi faptele sale cu viclenie, insuflându-le oamenilor că diavolul nu există. Ce să faci, deci, în asemenea situaţii? După părerea mea, să urmezi Sfintei Scripturi, neluându-te după lume, de care te-ai şi depărtat în multe privinţe, şi să nu te temi de batjocuri.

Din Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, p. 35-36

 


Articole Asemănătoare
911

Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un gând

Când sufletul e în iubirea lui Dumnezeu, cât de bune, cât de plăcute şi vesele sunt toate atunci. Dar, chiar şi în iubirea lui Dumnezeu sunt întristări şi, cu cât este mai mare iubirea, cu atât mai mari sunt şi întristările. Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un gând, nici n-a pierdut vreodată […]

Articole postate de același autor
271

Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii – Înmulţirea pâinilor

“Nu trebuie să se ducă; dați-le voi să mănânce“ (Matei, 14, 16).   Iubiți credincioși, În Sfânta Evanghelie de astăzi vedem cum Domnul nostru Iisus Hristos a hrănit peste cinci mii de oameni numai cu cinci pâini și doi pești. Căci mergând prin Galileea, vestea tuturor cuvântul mântuirii, fiind înconjurat de o mare mulțime de […]