Mai avem tineri credincioși?

540

În preajma Zilei tineretului ortodox (marcată la 2/15 februarie de sărbătoarea Întâmpinarea Domnului) două studente de la jurnalism mi-au adresat următoarea întrebare: „De ce tinerii de astăzi nu mai merg la biserică?”. Le-am răspuns și eu cu altă întrebare: „De ce voi nu mergeți la biserică, pentru că dacă ați merge, la sigur ați descoperi atâția copii, adolescenți, tineri?”

Le-am spus tinerelor că mai mulți tineri decât vârstnici se trag la biserică. Au o mare deschidere, sunt curioși, sinceri, sunt atât de setoși de cele sfinte.

Nu este greu să inviți un tânăr la biserică. O bună parte acceptă cu ușurință. Problema este să-i menții, să le explici ce înseamnă a trăi credința, a-ți pune nădejdea în Domnul și a iubi jertfindu-te.

Nu fiecare este gata pentru o viață creștină, care este dificilă, cu nenumărate încercări, cu multă trudă, luptă...

Osteneala tinereții este odihna bătrâneții”, spunea Sf. Isaac Sirul. Însă prea puțini sunt gata să se înfrâneze din tinerețe. Or, acest frâu aduce alese bucurii.

Vârstă tinereții este ca o floare de primăvară, pe cât de frumoasă, pe atât de gingașă și ușor de strivit. Când, din nepăsare, o distrugem, ni se poate frânge întreaga viață.

Dacă suntem tineri să luăm aminte la aceste îndemnuri, iar dacă îi avem pe tineri în preajmă să-i ajutăm să se descopere, să le dăm o mână de ajutor pentru a-și trăi frumos, deci curat, tinerețea.

Fiul meu, tinerețea, dacă are smerenie, destul îi este ei! Că nimic nu cere Dumnezeu de la tânăr fără numai curățenie și smerenie”, învăța Sfântul Ierarh Nifon.

Avem tineri smeriți și curați, pe ei să-i încurajăm în această luptă continuă cu provocările vremii. Prin ei întinerește Biserica și tot ei sunt o vie mărturie a trăirii creștine în zilele noastre.

M-au convins de această realitate atâția tineri cu care am discutat și pe care i-am ascultat la Gala tineretului ortodox desfășurată la 12 februarie în incinta USM. Unii m-au făcut chiar să vărs lacrimi de bucurie, împărtășindu-le emoțiile și trăirile expuse prin cântece, poezii, rugăciuni...

Prin astfel de tineri îți schimbi atitudinea și risipești stereotipurile de astăzi, că noua generație este fără de valori, fără cultură... fără de Dumnezeu. Nu este adevărat!

Poate că nouă, celor mai vârstnici, ne lipsesc ochi, urechi, inimi pentru a ne apropia de ei și pentru a-i vedea, a-i auzi, a-i simți. Altfel am înțelege că ei trăiesc cu adevărat, iar noi cam putrezim! 

Preot Octavian Moșin


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
1301

Legătura între vii şi adormiţi

Una dintre tradiţiile vechi şi nestrămu­tate ale Bisericii noastre este şi rugăciunea pentru cei morţi. Istorisirea Sfintei Evanghelii despre dumnezeiasca şi minu­nata Schimbare la Faţă a Domnului, care ni-i înfăţişează pe Moise şi pe Ilie, precum şi pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr, ne arată limpede că morţii au o conştiinţă desăvârşită. Trecând prin […]

Articole postate de același autor
1965

Trăind strâmb – gârbovim duhovnicește

M-am născut într-o familie de intelectuali, tatăl – medic, mama – profesoară. De mic eram luat fie cu tata: la policlinică, în staționar, la urgență sau chiar la morgă, fie cu mama la școală. În aceste două domenii de activitate, pedagogic şi medical, am pătruns încă din primii ani ai vieții. Eram ochi și urechi […]