Liniștea sufletească n-o găsim doar în pustie

1890

Dacă isihastul este într-adevăr un solitar trăitor în pustie, singurătatea nu este un loc geografic, ci o stare sufletească. Adevărata pustie este în adâncul inimii.

Sfântul Vasile cel Mare a descris foarte bine această „revenire în sine”: „Când mintea nu se risipeşte în lucrurile din afară şi nu se împrăştie în lume prin simţuri, se întoarce în sine şi se înalţă cu gândul la Dumnezeu”.

La rândul său, Sfântul Isaac Sirul cere: „Fii în pace în inima ta, şi cerul şi pământul vor fi în pace cu tine. Străduieşte-te să intri în vistieria dinăuntrul tău şi vei vedea comoara cea cerească; căci una sunt şi aceeaşi şi, intrând în una, le contempli pe amândouă. Scara Împărăţiei lui Dumnezeu este în tine, ascunsă în sufletul tău. Adânceşte-te în tine însuţi, departe de păcat, şi vei găsi scara pe care vei putea să te înalţi”.

Acest rapid parcurs al diferitelor sensuri ale isihiei ne-a arătat limpede nivelurile diferite ale înţelesului, din afară spre înăuntru, care traversează termenul. O apoftegmă [aforism, cugetare] celebră a Părinţilor pustiei deosebeşte trei niveluri: „Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărăteşti, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: Doamne îndreptează-mă, ca să ştiu cum mă voi mântui. Şi i-a venit lui glas zicându-i: Arsenie, fugi de oameni şi te vei mântui. Acesta, după ce s-a dus la viaţa călugărească, iarăşi s-a rugat zicând acelaşi cuvânt. Şi a auzit glas zicând: Arsenie, fugi, taci, linişteşte-te, că acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii!

(Episcop Kallistos WareÎmpărăţia lăuntrică, Editura Christiana, București, 1996, pp. 81-82)


Articole Asemănătoare
1188

Dacă vrei să faci pe smeritul, fără îndoială că nu eşti smerit

Sfinţii nu aveau o smerenie ostentativă, aşa cum fac unii dintre noi şi mai ales dintre călugări, care tot timpul se prezintă ca păcătoşi, că sunt păcătos, că sunt nevrednic. Nu în sensul acesta. Au avut în conştiinţa lor gândul că ei sunt datori lui Dumnezeu. Nu au avut niciodată gândul că Dumnezeu le este […]

Articole postate de același autor
8641

Ce folos primeşte sufletul când îl pomeneşte preotul la Sfânta Proscomidie?

  Când proscomidiesc, spunea Stareţul, văd su­fletele cum trec prin faţa mea şi cum mă roagă să le pomenesc. Să vreau să le uit, dar nu pot. Când preotul scoate părticele şi pomeneşte nu­mele credincioşilor la Sfânta Proscomidie atunci se coboară îngerul Domnului şi ia pomenirile acestea şi le duce şi le pune la tronul […]