Lăsaţi-mă să mai trăiesc o zi, un ceas!

1069

Într-o dimineaţă, la insistenţele unui om cu renume, foarte bogat şi cu o poziţie socială înaltă, m-am dus să-l împărtăşesc. Se afla la ultimul etaj al spitalului, într-un salon de lux, cu un singur pat. I-am rugat pe cei din jur să ne lase singuri, cu gândul că poate smulg o mărturisire chiar în ultimul moment, o mică părere de rău, atât cât putea vorbi atunci.

De-abia am început să-i pun prima întrebare: „Nu cumva aţi săvârşit acest păcat…”?

Nu mi-a răspuns, în schimb a urlat înspăimântat să alung diavolii cei negri din salon. A început să tremure, s-a roţit, s-a înnegrit şi cu ochii bulbucaţi de groază m-a prins de rasă şi a început să tragă (din fericire cutiuţa cu Sfânta Împărtăşanie era închisă).

– Nu vreau ce mi-ai adus, ia-le de aici! Salvaţi-mă, ajutor! A început să se răsucească în pat de teamă şi cutremur. Într-o panică nestăpânită şi-a ascuns faţa ca şi cum ar fi văzut ceva înspăimântător. M-am rugat continuu pentru el şi am încercat să-l liniştesc, dar în zădar. Şi pe când trăgea de rasa mea, a început să mai ceară timp de tr[it. Asta era cel mai tragic.

– Lăsaţi-mă să mai trăiesc o zi, un ceas, doar un ceas…! Am vrut să-l spovedesc şi să-l împărtăşesc, dar el cerea cu înverşunare un ceas de viaţă.

– Vreau să mă satur de viaţă. Ajutaţi-mă, părinte, vreau doar o oră, un ceas ca să mă satur de viaţă…Îmi strângea mâinele şi urla:

-Un ceas, o oră…!

A fosr groaznic.

La strigătele lui au alergat rudele lui împreună cu medicii. M-am dat la o parte şi m-am rugat tot timpul pentru el. Puţin câte puţin vocea lui se stingea.

-„Ajutor! Doar un ceas, departe de aceşti demoni negri. „

Din nefericire n-am putut să-l împărtăşesc în starea în care se afla, pentru că-şi mişca mereu capul în ambele părţi, îşi încorda mâinele şi picioarele, tremurând tot. Peste puţin a început să horcăie şi a murit despreţuind Sfţnta Împărtăşanie, fără să i se mai dea timp.

Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.180-181


Articole Asemănătoare
699

Când începe educaţiia copiilor?

„Ai feciori? Învaţă-i pe ei, şi înconvoaie din pruncie grumazul lor„ În vremurile de demult, un părinte, care se distingea prin sfinţenia vieţii şi prin cunoaşterea sufletului omenesc, i-a dat următoarea poruncă ucenicului său: „Să scoţi din rădăcină acest copac!” Şi i-a arătat un copăcel tânăr, un curmal, care apucase însă să prindă rădăcini foarte […]

Articole postate de același autor
1424

Roadele duhovniceşti ale postului – gânduri la începutul Postului Sfinţilor Apostoli

În zilele noastre mulţi creştini nu dau postului importanţa cuvenită, îl ţin fără tragere de inimă sau nu îl ţin deloc. Postul însă trebuie primit cu bucurie, nu cu frică şi părere de rău, căci nu este înfricoşător pentru oameni, ci pentru diavoli, în cazul demonizaţilor, postul poate face mult, mai ales când este însoţit […]