Lasă, că Dumnezeu iartă! -o formă a păcatului împotriva Duhului Sfânt

1464

Putem toţi deveni tâlhari şi, în ultima clipă, ne căim şi suntem după aceea iertaţi?

Ferească Dumnezeu! Vedeţi, nu-i în mâna omului asta. Aici ne pândeşte pericolul. Gândiţi-vă la ceea ce numesc Scriptura şi Teologia păcatul împotriva Duhului Sfânt. Una dintre formele păcatului împotriva Duhului Sfânt este şi asta, anume: a păcătui spunând că: lasă, că Dumnezeu iartă! Sau cum se credea în Biserica primară că botezul şterge toate păcatele şi să se boteze în ultima clipă, şi până atunci să păcătuiască mereu. Ei, aceasta este o stare înaintea lui Dumnezeu de înşelare, de viclenie – Îl vicleneşti pe Dumnezeu, încerci să-L înşeli pe Dumnezeu. Este una dintre, repret, formele cele mai garve ale păcatului.

Deci tâlharul care s-a lepădat de păcat în ultimul moment măcar a fost cinstit, în felul lui, că nu s-a gândit că o să-l ierte. Până atunci n-a ştiut, n-a ştiut că-i păcătos.

Asta-i o mare viclenie în a ne folosi de iertarea tâlharului. Noi ne referim la speranţă, iertare care este altvceva. E cu totul altceva speranţa ceea permanentă, pe care omul şi-o pune, care-i adâncul. Adică nu că omul şi-o pune, că ea e o realitate.

Extras din

Cu Părintele Galeriu între Geneză şi Apocalipsă/Dorin Popa

Editura Harisma 2002, p.36


Articole postate de același autor
3709

Toţi vrem în Rai, însă niciunul nu suntem dispuşi să murim pentru asta

Înaltpreasfinţitul Ioan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, obişnuieşte ca în predică, pentru a fi într-un contact direct cu auditoriul, să întrebe, să verifice atenţia credincioşilor, în momentul în care li se adresează. Intr-una din astfel de predici, într-o atmosferă cu totul binecuvântată şi în care, efectiv, simţeai prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, Inaltpreasfinţitul, cu glasul […]