Irod a murit, dar duhul lui de răutate mai bântuie şi astăzi

700

Naşterea Domnului este o sărbătoare care, pe lângă semnificaţiile teologice, e plină de bucurie duhovnicească. De evenimentul istoric şi mântuitor al Naşterii Domnului se leagă însă şi un moment plin de tristeţe – uciderea celor 14 mii de prunci.

Din mărturiile evanghelice cunoaştem că Irod, fiind rănit de mânie, deoarece nu au venit magii să-i spună unde este Pruncul Iisus, dar totodată temându-se că Cel născut avea să fie Împăratul iudeilor, dăduse poruncă ostaşilor, să fie ucişi toţi pruncii din Betleem şi în toate hotarele lui, de la doi ani şi mai jos. Din mărturiile tradiţiei cunoaştem că aceşti prunci au fost omorâţi în multe chipuri înfricoşătoare. Pe unii îi tăiau cu sabia. Pe alţii îi ucideau  lovindu-i de piatră şi de zid. Pe alţii îi trânteau la pământ şi îi călcau în picioare, îi sugrumau cu mâinile, îi rupeau şi-i despicau. Pe unii îi însuliţau şi pe alţii îi tăiau în două.   

Despre această cruntă şi diabolică răzbunare a lui Irod, sfântul Ioan Gură de Aur spune astfel: ,,Maicile pruncilor, pline de durere şi lacrimi întrebau pe ucigaşi: Pentru ce omorâţi pe pruncii noştri? Ce răutate au făcut împăratului sau vouă? Au doară nu aţi avut şi voi mame? Oare n-aţi fost şi voi iubiţi de mamele voastre? Oare nu vă temeţi că nu cumva să se întâmple şi fiilor voştri una ca aceasta?”

Iar Sfântul Ioan Damaschin, vorbeşte aşa: ,,Stau lângă pruncii cei ucişi mamele lor, cu mâinile în văzduh ridicate, smulgându-şi părul, capetele cu ţărână presărându-şi, iar cu lacrimi udând pământul.

Gândindu-ne la uciderea acestor prunci nevinovaţi, suntem cuprinşi de fiorul milei şi al tristeţii. E şi firesc să fim uimiţi de răutatea diabolică a cruntului împărat Irod. Dar acest sentiment de milă, de tristeţe şi de durere cum au simţit atunci mamele copiilor ucişi, o simte poate şi mai mult, mama noastră Biserica, gândindu-se la milioanele de prunci ucişi prin avort. E adevărat şi foarte trist ceea ce spunea părintele Arsenie Boca: ,,Irod a murit, dar duhul lui de răutate mai bântuie şi astăzi. Căci, câţi copii au fost şi mai sunt omorâţi prin avort de Irozii zilelor noastre?

Gândindu-ne la numărul înfiorător de avorturi făcute anual, nu greşim dacă spunem că mai crunţi sunt irozii de azi. Dar este o răutate şi mai mare care te înfiorează.  Atunci copii au fost luaţi cu sila din braţele mamelor şi omorâţ, iar mamele plângeau nemângâiate văzându-şi copiii spintecaţi. Dar azi mamele de bună voie îşi duc copii să fie omorâţi, fără nici o remuşcare. Nu plâng, nu se tânguiesc.

E dureros faptul că oamenii nu conşteintizează gravitatea acestui mare şi înfiorător păcat al avortului. Niciodată nu am putut înţelege, oare ce inimă trebuie să ai şi ca tată, şi ca mamă, şi ca medic, să rupi bucăţi, să tai, să fărimiţezi trupuşorul nevinovat a unui copilaş nevinovat, a unui viitor îngeraş?

Cuprins de durerea faţă de crima avortului şi de grija mântuirii sufletului celor care au săvârşit avorturi, am avut şi mai am prioritar, în preocupările mele arhipăstoreşti, grija să previn această situaţie critică. Astfel, în 2015 am înaintat, din partea Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni, către Parlamentul Republicii Moldova, un demers de prevenire a avorturilor. Am discutat la diferite întâlniri cu medici şi şefi ai secţiilor ginecologice, ca să fie pe lângă aceste secţii câte un cabinet de consiliere preavor. Apoi, anul 2015 l-am dedicat Luptei împotriva avorturilor, iar prin activităţile desfăşurate în această privinţă: conferinţe, siminare, marşul pentru viaţă, etc., ne-am străduit să informăm cât mai bine pe creştini, şi nu numai, despre pericolul cel reprezintă avortul nu doar pentru mântuirea sufletului, ci pentru trup şi în general pentru societate.

Dragii mei!

E foarte important să medităm asupra acestu-i flagel al societăţii, avortul – ucideria copiilor nevinovaţi. Mulţi îşi mângâie şi-şi împacă cumva conştiinţa zicându-şi că, nu e mare acest păcat, mai ales, când are recomadare medicală, de a evita nişte presupuse riscuri, atât asupra fătului, cât şi a mamei. Dar nu este aşa, avortul, indiferent cum şi de ce se săvârşeşte, e un mare păcat. Părintele Nicolai Tănase spunea: ,,Ar fi bine că acolo unde se săvârşesc avorturi, să nu fie scris „secţie ginecologică”, ci să se scrie: Aici se ucid copii. Astfel, poate măcar unii ar conşteintiza ce fac atunci când săvârşesc avort.

Iubiţi credincioşi!

Tradiţia biserici ne spune că, întrucât Irod omorâse atât de crunt miile de prunci, a avut o moarte cumplită. Sfântul Teofilact povesteşte astfel: ,,Irod a murit fiind cuprins de lingoare, de diaree, de umflătura picioarelor, de astuparea nărilor, de tremurare a tot trupul, de mâncarea viermelor de viu.” Sfinţii Părinţi, prin canoanele şi învăţăturile lor sfinte, ne spun că, cei care săvârşesc avort şi nu se vor pocăi sincer, vor avea parte de chinuri îngrozitoare nu doar în această lume, ci şi în cea viitoare.

Nădăjduiesc în mila şi ajutorul lui Dumnezeu că, mişcaţi fiind de pătimirea celor 14 mii de prunci, de durerea mamelor ce se tânguiau, dar şi de cumplita moarte a lui Irod, vor fi mai mulţi care se vor feri de păcatul avortului şi mai mulţi care se vor pocăi pentru acest păcat,  dacă l-au săvârşit.

Preasfinţitul PETRU

Episcop de Ungheni şi Nisporeni


Articole postate de același autor
832

PS Petru: avem datoria să educăm o familie sănătoasă, decentă, creștină, sfântă!

Cuvînt în Ziua Sfintelor Fecioare Mucenițe Vera, Nadejda, Liubovi și Mama lor Sofia, de ,,Ziua Familiei fericite. Ziua Fecioriei. Ziua curățeniei trupești și sufletești”   TINERII ȘI FAMILIA, DOI PILONI AI SOCIETĂȚII, DE  CARE DEPINDE VIITORUL LUMII Preacucernici Părinți, dragi credincioși, dragi tineri,     Familia este leagănul fericirii, iar Sfântul Porfirie Kapsokalivitul ne dezleagă […]