Învățați-vă să iubiți!

1925

Principalul este să nu fii egoist: să fii tu însuți bun, generos, răbdător, capabil să-l iei pe omul drag așa cum este, să nu încerci să schimbi cu de-a sila ceea ce nu îți place la el, să știi să ierți și să ceri iertare, să te respecți pe tine însuți și să-i respecți pe cei din jur, să fii îngăduitor față de trăsăturile de caracter ale omului drag și față de gesturile lui, să-i acorzi atenție, să faci deosebire între principal și secundar…

Dragostea este o relatie, și de felul în care știm să clădim relațiile cu ceilalți oameni, de felul cum ne purtăm cu ei și de pretențiile pe care le avem față de noi înșine și de la ceilalți depinde capacitatea noastră de a da și de a primi dragoste – iar dragostea trăiește în fiecare om de la început.

Bineînțeles, toți învață să iubească de la mama și de la tata sau de la alți adulți care ocupă un rol important în viața lor. Practic toți manifestă ei înșiși și așteaptă si de la partener comportamentul pe care și l-au însușit din copilărie în familia lor.

O mare problemă pentru copii: când tații pleacă din familie, mamele sunt foarte stresate și, în stresul lor, se închid în sine atât de mult, încât, în esență, îl părăsesc pe copil. Gelozia, frica pierderii partenerului se nasc tocmai din faptul că în copilărie omul a trăit pierderea tatălui și, pentru o vreme, și a mamei, pierderi transformate mai apoi în dependență nevrotică.

Trebuie să ne străduim să ne schimbăm, să ne depășim fricile, să învățăm să iubim. În general, eu consider că dacă omul a învățat să iubească orice alt om de lângă el, indiferent de sex, fie că este vorba de un coleg, fie că este vorba de un vecin, să zicem, dacă este gata să-l ia așa cum este, unui asemenea om i se descoperă dragostea. El își va găsi jumătatea, dacă este gata să accepte alături cu dragoste un om viu.

Vorba “deșteptul învață din greșelile altora” e foarte greu de transpus în viață. Numai un mic procent învață din greșelile altora – toți vor să experimenteze și să facă propriile greșeli. Fiecare are dreptul să greșească, să aiba o iubire împărtășită-neîmpărtășită, greșită-negreșită, să capete experiență…Principalul este tocmai priceperea de a păstra o relație curată, tandră, de a nu te grabi cu apropierea intimă, de a respecta, de a păstra flăcaruia aprinsă în bătaia vântului. Atunci, relația va dăinui, transformându-se într-o dragoste frumoasă și mare.

Dmitry Semenik, Dragostea adevărată, Editura Sophia, Bucureşti, 2012


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1915

O iubire fără răbdare, pretențioasă și constrângătoare obosește

O inimă de piatră nu poate fi cultivată și nu poate să-l cunoască pe Dumnezeu. Adeseori spunem „eu iubesc pe toată lumea”, dar nu ne iubim soția sau copilul pentru că nu se comportă cu noi așa cum vrem noi. Nu iubim necondiționat, ci din calcul și cu gânduri ascunse. Punem destule condiții iubirii noastre. […]

Articole postate de același autor
216

Dimineața când vă sculați voi, câte ore vă rugați?

Dimineaţa când vă sculaţi voi, câte ore vă rugaţi? Ia spuneţi, mamă! – Dar avem treburi, părinte. Zicem câteva rugăciuni şi plecăm. – ’’Văruit pe necârpit, bodaproste c-am gătit!“, îmi spunea o fată cum se roagă mama ei: ”Tatăl nostru, Care eşti în Ceruri… Mărie, hăi, ai dat mâncare la gâşte?…, sfinţească-se numele Tău…fată, hăi, […]



Urmăriți-ne pe Facebook!