Inima şi mintea să fie una

998

Buzele voastre să şoptească rugăciunea şi să participe şi inima. Să practicăm rugăciunea minţii, fără ca cineva să-şi dea seama de aceasta. Ştim ce înseamnă rugăciunea minţii: inima şi mintea să fie una, ca într-un cerc.

Aşadar, oare este posibil să nu-L putem noi coborî jos pe Dumnezeu, ca să fie neîncetat cu noi? Şi să nu I ne putem dărui pe noi înşine sfinţi, luminaţi, întregi? Oare este posibil să nu existe rezolvare chiar şi pentru cele mai dificile probleme? Nicidecum! Ci chiar şi cea mai mare ispită poate fi înfruntată. Să ne dea Domnul har şi putere!

Din Părintele Eusebiu Giannakakis, Să coborâm Cerul în inimile noastre!, Editura Doxologia, Iaşi, 2014, p. 27-28


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
756

Viaţa călugărului este durere amestecată cu bucurie

”Rugăciunea monahilor susţine întreaga lume. Se întâmplă asta deoare­ce omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Acest «după chip» se arată mai ales în rugăciunea curată. Evidenţierea chipului lui Dumnezeu arată împli­nirea scopului zidirii lumii. Dacă omul nu se roagă, trăieşte eşecul acestei zidiri şi al propriei lui existenţe.” „Viaţa monahală este durere. Sunt periculoase cele […]

Articole postate de același autor
1430

Mai lasă-mă și cu prostiile tale, cu popii și cu Biserica!

Acum avem şi intelectuali atei, şi atei nepregătiţi, nepăsători, dezinteresaţi, flegmatici, care spun aşa: „- Hai mai lasă-ma şi cu prostiile tale, cu popii şi cu Biserica. Se spune povestea asta la minus infinit, lasă-mă cu legendele, cu miturile astea, cu povestile astea! Dar cine mai crede porcării de genul asta? Lumea a avansat!” In […]