Îngerul legat de preot

2041

În unul din multele manuscrise din Sfântul Munte Athos am găsit următoarea istorisire:

În Sfânta Biserică a Sfântului Mercurie a fost un preot, care odată, într-o seară, a băut mult vin și s-a îmbătat, după care a avut o cădere trupească. A doua zi era o sărbătoare și preotul a liturghisit. Când a sfârșit Dumnezeiasca Liturghie, i-a apărut înainte un Înger, care l-a mustrat și i-a spus cu mâhnire:

– Nenorocitule, ce ai făcut astăzi?

– Dar cine ești tu care mă mustri?, l-a întrebat preotul.

– Sunt Înger, nu mă vezi?

– Să rămâi acolo unde ești, legat, a răspuns preotul.

– Și tu să fii legat și să nu vezi moartea, decât numai atunci când te voi ierta eu, a spus Îngerul.

Urmarea a fost că Îngerului i-au căzut aripile și a rămas acolo în spatele Sfintei Mese, iar preotul a trăit trei sute cincizeci de ani.

Preotul a plecat din acel loc și rătăcea din loc în loc. După trei sute cincizeci de ani s-a întâmplat ca preotul să se afle la omilia episcopului eparhiei unde era, iar subiectul omiliei era Sfântul Mercurie. Atunci preotul îi spune episcopului:

– Eu le știu acestea de la prima mână, de vreme ce am fost acolo.

Auzind acestea, episcopul l-a luat deosebi pe preot și a aflat de la el pricina pentru care a trăit atâția ani.

– Atunci Îngerul trebuie să fie încă acolo, a spus episcopul. De aceea trebuie să mergi și tu acolo la acel loc, ca să vă iertați unul pe altul.

Preotul nu avea nici o posibilitate să meargă până la acel îndepărtat loc. De aceea bunul episcop s-a străduit să afle animale și toate cele de trebuință pentru a merge la acel loc, la care, după trei sute cincizeci de ani, numai dărâmături ai fi găsit.

Întrebându-i pe săteni și cu îndrumările preotului, au ajuns la acel loc și, într-adevăr, l-au văzut acolo pe Înger stând în spatele Sfintei Mese, așa cum îl lăsase atunci preotul.

– Preot nefericit, încă mai trăiești? l-a întrebat Îngerul.

– Trăiesc, fiindcă tu m-ai legat, a răspuns preotul. Vino să ne iertăm. Iartă-mă mai întâi tu și apoi te voi ierta și eu.

– Dacă te voi ierta eu mai întâi, tu vei deveni îndată țărână și astfel eu nu voi putea lua iertare de la tine. Iartă-mă tu mai întâi, iar eu, să fii sigur, nu te voi lăsa legat.

Și într-adevăr, s-a făcut așa cum a spus Îngerul lui Dumnezeu. Îngerul și-a redobândit aripile, iar preotul a devenit țărână. Apoi Îngerul i-a dorit arhiereului să afle milă de la Dumnezeu pentru binele pe care l-a făcut pentru amândoi. Atunci arhiereul i-a spus Îngerului:

– Mult aș vrea să cânți puțin, ca să văd cum Îl lăudați și-L slavosloviți voi Îngerii acolo sus pe Dumnezeu.

– Aș și vrut și eu aceasta, însă nu vei putea suporta, ci vei muri dacă mă vei auzi cântând, a răspuns Îngerul. Îți voi face însă hatârul și-ți voi cânta după ce mă voi sui la al treilea cer.

Așa s-a și făcut. Dar de îndată ce arhiereul a auzit psalmodierea cerească, a căzut leșinat la pământ pentru mai multe ceasuri. După aceea s-a ridicat și după ce s-a întors la cetatea sa, a scris această istorie, care, deși se pare a fi un basm, totuși este adevărată.

Sursa: http://marturieathonita.ro/


Articole postate de același autor
442

Denia Canonului Cel Mare al Sfîntului Andrei Criteanu la Catedrala „Sf. Bnc. Knz. Alexandru Nevski” din municipiul Ungheni

Preasfinţitul PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, a oficiat cu câteva ore în urmă, la Catedrala Episcopală din Ungheni, Denia Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanu. În cuvântul de învăţătură, rostit la sfârşitul Deniei Canonului Sfântului Andrei Criteanul, Preasfinţia Sa a evidențiat îndemnurile făcute de Sfântului Andrei Criteanul prin Canonul cel Mare: ”Slujba Deniei și […]



Urmăriți-ne pe Facebook!