Indiferent câte păcate ar face cineva, ele se duc şi dispar în marea bunătate a lui Dumnezeu

185

Când noi pătimim cu răbdare suferinţele, de îndată binecuvântările viitoare sunt confirmate. Când noi ne lipsim de bucuria acestei lumi, atunci fără nici o îndoială că noi adunăm bucuria lui Dumnezeu în sufletele noastre nemuritoare.

Este imposibil să nu ne bucurăm de o răsplată veşnică pentru bunurile de care ne-am lipsit aici! Să ne lipsim puţin, aici, pe pământ ca să putem primi cu dobândă din visteria neîmpuţinată a darurilor lui Dumnezeu. Să semănăm seminţele virtuţilor ca să ne putem încununa capetele cu florile cele mai înmiresmate adunate în cununa de veşnică slavă.

Nu ar trebui să considerăm un lucru neobişnuit dacă patimile şi bolile ne luptă, ci, mai degrabă, să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască răbdare, marele balsam pentru rănile sufletului şi ale trupului. Răbdarea este unicul şi singurul diamant care-l înfrumuseţează pe creştin şi-i îndreaptă drumul cel aspru al mântuirii noastre.

Răbdarea este tăria sufletului, suportul, rădăcina adâncă ce susţine copacul atunci când vânturile îl bat şi şuvoaiele de apă îl lovesc. Atunci când cazi, ridică-te şi când păcătuieşti, căieşte-te. Niciodată însă să nu laşi otrava deznădejdii să-ţi pătrundă în inimă, văzând imensa mare a milostivirii lui Dumnezeu. Indiferent câte păcate ar face cineva, ele se duc şi dispar în marea bunătate a lui Dumnezeu.

Extras din Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 246


Articole Asemănătoare
1872

Porunca a șaptea – ,,Să nu fii desfrânat”

Porunca a șaptea – ,,Să nu fii desfrânat” (Deuteronom, 5, 18). Să nu ai o legătură nelegiuită cu o femeie! Animalele, sub acest aspect, sunt mult mai ascultătoare față de Dumnezeu, decât mulți oameni. Ele se împerechează doar la vremea și în modul pe care Dumnezeu l-a rânduit, în timp ce mulți oameni nu cunosc […]

Articole postate de același autor
220

Numai „proștii” mai cred?

Mai deunăzi stăteam de vorbă cu un funcţionar şi-mi exprimam regretul că atâţia dintre intelectualii oraşului nostru strălucesc prin absenţa lor de la liturghia duminicală. Omul s-a simţit dator să dea o explicaţie şi iată ce mi-a răspuns: „Apoi, domnule părinte, doar nu vei pretinde ca noi intelectualii să credem la fel cu prostimea. Ţăranii […]