Patriahul Chiril: În problemele învăţământului şi ale ştiinţei Biserica este aliatul comunităţii ştiinţifice şi profesorale

315

La 25 august 2016, în sala Consiliului Suprem al Bisericii Ortodoxe Ruse din catedrala sobornicească „Hristos Mântuitorul”, or. Moscova, sub preşedinţia Sanctităţii Sale Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii Chiril a avut loc şedinţa ordinală a Consiliului Suprem Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Ruse. Deschizând lucrările şedinţei, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse s-a adresat către cei prezenţi cu un cuvânt inaugural.

Salut pe toţi membrii Consiliului Suprem Bisericesc. Conform tradiţiei, aş vrea să spun câteva cuvinte la deschiderea şedinţei şi întâi de toate să subliniez importanţa faptului că problemele învăţământului teologic, religios, precum şi ale învăţământului în genere, sunt o temă permanentă la şedinţele Consiliului Suprem Bisericesc. Probabil nici o altă temă nu este cercetată atât de minuţios şi în mod sistematic, precum tema învăţământului. Această situaţie este explicată prin faptul că în Biserica Ortodoxă Rusă se desfăşoară o reformă profundă a învăţământului teologic, o reformă a şcolii duhovniceşti, dar şi prin faptul cât de mare importanţă Biserica acordă studiilor şi nu doar în cadrul confesional. De acea aş vrea să mă refer succint la relaţia Bisericii cu şcoala laică, a Bisericii cu ştiinţa, a Bisericii cu învăţământul.

Din păcate, deja 25 de ani mulţi dintre noi continuă să gândească la relaţiile Bisericii cu învăţământul, ale Bisericii cu ştiinţa, bazându-se pe vechile stereotipuri ideologice, formate în conştiinţa societăţii de decretul cu privire la separarea şcolii de Biserică, de alte documente şi de experienţa formată după evenimentele revoluţionare din anul 1917. Fără a intra în detalii, voi menţiona că actualmente stereotipurile treptat sunt depăşite. Mă voi referi succint la întâlnirea recentă cu savanţii ce a avut loc la Sarov şi în genere la relaţiile şi convorbirile cu reprezentanţii societăţii ştiinţifice. Pe baza acestei experienţe pot concluziona în ce măsură, puţin câte puţin, dar în mod real, se schimbă atitudinea comunităţii ştiinţifice faţă de Biserică, cum se formează relaţii reciproc avantajoase, inclusiv în domeniul învăţământului.

În legătură cu cele menţionate aş vrea încă odată să subliniez importanţa recunoașterii de către stat a teologiei în calitate de disciplină științifică și a creării consiliului de experți în teologie al Comisiei Superioare de Atestare. Este, bineînţeles, un progres în învăţământul şi ştiinţa din Rusia şi este foarte important că el este condiţionat de deideologizarea învăţământului şi a ştiinţei din ţară. Ideologizarea acestor domenii importante ale vieţii sociale a adus multe nenorociri – este suficient să ne aducem aminte de cele întâmplate cu cibernetica, genetica şi alte ramuri importante ale ştiinţei care nu erau recunoscute anume din motive ideologice. Din aceleaşi motive de ordin ideologic o astfel de ramură importantă  a cunoştinţelor umane cum este teologia a fost scoasă din câmpul atenţiei societăţii şi exclusă din lista disciplinelor ştiinţifice, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în instituţiile de învăţământ de vază din toată lumea. Dar iată că azi şi Biserica s-a eliberat de aceste obezi ale trecutului şi societatea noastră, fără îndoială, se deideologizează, ceea ce duce, inclusiv, la schimbări în relaţiile dintre şcoală şi Biserică.

Şcoala nu poate fi un instrument al misiunii de impunere din partea oricărei tradiţii religioase, dar totodată nu trebuie să fie închisă pentru transmiterea cunoştinţelor despre religie.  Fără aceste cunoştinţa „Troiţa” lui Andrei Rublev, precum şi în genere icoana ortodoxă, va rămâne pentru foarte mulţi spectatori o imagine simbolică puţin înţeleasă, lipsită de orice sens. Câte studii ştiinţifice sunt dedicate icoanei, cât de mult se vorbeşte despre importanţa iconografiei în istoria artelor, dar ca şi înainte mulţi nu înţeleg icoana, în primul rând din cauza că lipsesc cunoştinţe despre acel domeniul al existenţei care se reflectă întâi de toate prin iconografie. Acelaşi lucru putem spune despre „Davidul” lui Michelangelo, precum şi despre discuţiile aprige ce au avut loc, cu totul stranii pentru o societate luminată din punctul de vedere cultural. Este iarăşi o insuficienţă a studiilor, inclusiv în domeniul religios, al istoriei religiilor, al istoriei artelor, din aceste considerente avem unde să ne mişcăm şi avem încă multe să dezvoltăm.

Bineînţeles, Biserica este îngrijorată în ziua de azi nu doar de problema recunoaşterii de către stat a teologiei în calitate de specialitate ştiinţifică sau de disciplină şcolară în predarea „Bazelor culturii ortodoxe” în şcolile de cultură generală. Problema dezvoltării învăţământului din ţară se referă la toţi, în egală măsură la cei credincioşi şi cei necredincioşi, dacă vrem să vedem în tineri nu pe „ivanii” care nu îşi cunosc originile, nu pe nişte analfabeţi, plini de slogane ideologice de vreun anumit conţinut, dar persoane ce sunt în stare să discute raţional despre literatură, istorie, filozofie, religie. Doar ceea ce se referă la religie constituie o parte componentă a cunoştinţelor umaniste, fără de care nu poate exista o personalitate cultă. S-ar părea că este clar şi înţeles. Să luăm istoria mondială sau istoria statului nostru – totul este îmbinat cu factorul religios şi dacă nu îl cunoşti, este cu neputinţă să înţelegi multe din cele ce au avut loc în trecut. De aceea noi trebuie să depunem toate eforturile pentru a depăşi criza cunoştinţelor umaniste în societatea noastră şi să participăm la soluţionarea problemelor din domeniul învăţământului.

La întâlnirea cu savanţii în Sarov am amintit că Biserica îşi doreşte ca învăţământul şi ştiinţa să se afle la un nivel demn în ţara noastră. În problemele învăţământului şi ale ştiinţei Biserica este aliatul comunităţii ştiinţifice şi profesorale. Întâlnirea din Sarov a produs asupra mea o impresie puternică pozitivă. Rapoartele care au fost prezentate şi în special discuţia care a avut loc a scos în lumină îngrijorarea comună a reprezentanţilor Bisericii şi ai comunităţii ştiinţifice, precum şi baza comună pentru conştientizarea în comun a faptului ce se întâmplă actualmente în domeniul ştiinţei, învăţământului şi culturii.

Într-un anume sens totul despre ce vorbim acum este legat de decizia adoptată de mine să conduc Societatea pentru literatura rusă la propunerea Preşedintelui ţării noastre Vladimir Vladimirovici Putin. Sunt convins că această Societate poate contribui la depăşirea fenomenelor de criză atât în cultură, cât şi în şcoala din ţară, în special în domeniul predării limbii şi literaturii ruse.

Atitudinea preconcepută anticlericală care domină în unele sectoare ale societăţii noastre, din păcate, creează o disonanţă periculoasă în înţelegerea anumitor realităţi ale vieţii social-politice. Consolidarea societăţii este destul de mult îngreuiată, când anumite domenii ale vieţii sociale se pomenesc sub influenţa unei anumite ideologii. Biserica salută venirea în domeniul ştiinţei şi al învăţământului a specialiştilor credincioşi de înaltă calificate profesională, orientaţi pentru un lucru serios privind ameliorarea situaţiei în comunităţile ştiinţifice şi în corpul didactic şi noi salutăm apariţia lor nu doar din motivul că sunt credincioşi, dar în primul rând din cauza că sunt specialişti de înaltă  calificare. În acest sens nivelul de profesionalism al persoanei este mai important pentru Biserică decât credinţa sa şi este straniu că și credinţa este percepută de unii ca fiind un impediment pentru activitatea în domeniul ştiinţei sau al învăţământului. Sunt nişte reminiscențe ale unei ideologizări adânc înrădăcinate la care a fost supusă societatea noastră şi a survenit timpul când trebuie să distrugem aceste rudimente şi să dezvoltăm noi atitudini, inclusiv faţă de participarea persoanelor credincioase în toate domeniile vieţii societăţii.

Încă odată aş vrea să subliniez că am abordat tema învăţământului şi a ştiinţei, deoarece ea este permanentă în activitatea Consiliului Suprem Bisericesc. Astăzi noi vom discuta un şir întreg de documente importante referitoare la învăţământ, precum şi punctele de vedere ale Bisericii asupra proceselor istorice ce au avut loc în ţara noastră şi în societatea noastră, în special privind anul 2017 ce se apropie – un veac de la cotitura radicală în viaţa Patriei noastre.

Sursa:www.patriarchia.ru/


Articole Asemănătoare
375

Preşedinţii unor Sectoare Sinodale au planificat activităţi comune

La iniţiativa prot. Vetcislav Cazacu, prorectorul Academiei Teologice, a avut loc întrunirea câtorva preşedinţi ai Sectoarelor Sinodale, recent instituite. În cadrul întrunirii s-a decis planificarea unor activităţi ale Bisericii cu implicarea comună a domeniilor: învăţământ, misionarism, asistenţă socială, cultură şi tineret. Fiecare din cei prezenţi au venit cu propuneri de activităţi pentru următorul trimestru, planificându-se […]

Articole postate de același autor
121

O oră alături de Dumnezeu, Cel Răstignit şi Înviat

Cu Dumnezeu ne întâlnim prima oară în familie. Rugăciunile pe care le învăţăm de la părinţi, mersul la biserică, atmosfera irepetabilă a sărbătorilor mari, toate acestea constituie prima treaptă în educaţia noastră. Este minunat când şcoală prin orele de religie ne determină să păstrăm legătura cu Dumnezeu, să vorbim despre El şi să ne comportăm […]



Urmăriți-ne pe Facebook!