Fiecare păcat este un atac împotriva lui Dumnezeu

1289

Dumnezeu este ultima ţintă a tuturor păcatelor.

Când minţi, minţi înaintea lui Dumnezeu.

Când furi, furi înaintea lui Dumnezeu.

Când te mândreşti, te mândreşti înaintea lui Dumnezeu.

Când urăşti, Îl urăşti pe Dumnezeu.

Când faci un jurământ, drept sau nedrept, îl faci înaintea lui Dumnezeu.

Când desfrânezi, arunci cu necurăţie asupra lui Dumnezeu.

Când nu-ţi cinsteşti părinţii, nu-L cinsteşti pe Dumnezeu.

Când pizmuieşti, pizmuieşti pe Dumnezeu.

Când eşti zgârcit faţă de sărac, eşti zgârcit faţă de Dumnezeu.

Când cugeţi răul, îl cugeţi împotriva lui Dumnezeu.

Când vorbeşti cu răutate, vorbeşti împotriva lui Dumnezeu.

Când săvârşeşti răul, îl săvârşeşti împotriva lui Dumnezeu.

Când tăgăduieşti adevărul, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.

Când tăgăduieşti binele, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.

Când tăgăduieşti viaţa, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.

Când tăgăduieşti dragostea, Îl tăgăduieşti pe Dumnezeu.

Fiecare păcat este un atac împotriva lui Dumnezeu. Toate săgeţile pe care le îndrepţi asupra vieţii oamenilor sau vieţii tale cad asupra lui Dumnezeu.

Precum săgeata trece prin ceaţă şi se opreşte în pom, la fel săgeţile tale străbat toate trupurile, toate sufletele, întregul cosmos, ca prin ceaţă, şi se opresc în Pomul Vieţii, în Dumnezeu.

Săgeata rămâne în Dumnezeu, dar rana – în inima ta. Şi câtă vreme nu se va scoate săgeata din Dumnezeu, rana nu se va putea vindeca în inima ta. Cel ce poate scoate săgeata din Dumnezeu, acela poate să vindece şi rana din inima ta. Însă cine o poate face? Nu poţi nici măcar să te gândeşti s-o faci singur, deoarece săgeata deja a zburat de la tine; nu mai stă în puterea ta s-o prinzi; nu mai poţi s-o afli, nici s-o smulgi. Ea stă înfiptă în adâncul fiinţei lui Dumnezeu.

Nici o sută de ani de pocăinţă a ta, de post şi rugăciune, de curăţie şi lucrare a virtuţilor, nici măcar nimicirea dorinţei de viaţă nu pot smulge săgeata şi vindeca rana.

Iată cât de necugetată este săvârşirea păcatului! Într-adevăr, păcatul omenesc străbate mai departe decât gândul omenesc.

Sfântul Nicolae VelimiroviciGânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009, p. 118


Articole Asemănătoare
1758

Ce putere au preoţii?

Asistăm de ceva vreme la un atac concertat, bine plătit şi sistematic asupra preoţilor ortodocşi. Nimic de alte confesiuni. Orice buletin de ştiri din media e musai să conţină ceva de scandal, vreun popă beat, vreo bazaconie, corupţie probabilă, clopot furat, ceva acuzaţii isterice însă fără fond, orice numai să dea senzaţia unei grave erori […]

Articole postate de același autor
5190

Dumnezeu de multe ori ne trimite daruri, dar noi din nou le pierdem şi le risipim

Cereţi de la Dumnezeu ceea ce vă doriţi, dar la sfârșit neapărat adăugaţi următoarea rugăciune: „Doamne, dă-mi nu numai ceea ce-ţi cer, dar şi condițiile necesare pentru ca să păstrez ceea ce am primit” – pentru că Dumnezeu de multe ori ne face pe plac și ne trimite daruri, dar noi din nou le pierdem […]