Eu te pun paznic de casă, şi te fură ăştia de sub ochi!

3198

Există o pildă teribilă în biserica coptă, în care, la un moment dat, un nene din ăsta copt, un egiptean, care nu prea le avea el cu credinţa, merge în piaţă şi vede nişte icoane.

Îşi zice el: „Ia să-L iau pe Feciorul ăsta! E El puţin rănit în coastă, însă Îl iau cu mine…”

Merge ceva mai încolo: „Uite-o şi pe femeia aceasta! Cu copilul în braţe, pe soarele ăsta!… Ia să o iau cu mine.”

„Dar cu moşulică asta ce e? Ia, ce scrie aici? Sf. Nicolae?… Uite la el, bătrân, flămând!… Hai şi tu, moşule, la mine!”

Şi o pune pe Maica Domnului la răsărit, pe Hristos deasupra patului, şi pe Sf. Nicolae la uşă. Când pleca de acasă, spunea: „Moşule, tu ai grijă de casă! Dacă vin şi o găsesc furată, jar mănânci!” Omul pleca, îşi vedea de treabă… „Mulţam`, Măicuţă dragă! Ce-Ţi face Copilul? Mai ai lapte?…” El vorbea cu lumea lui, acolo.

La un moment dat, hoţii vin şi… mâna greblă se făcu! Ăsta, supărat, în casă: „Moşule, ţi-am zis! De mâine, în copacul ăla stai, până îmi aduci lucrurile furate! Eu te pun paznic de casă, şi te fură ăştia de sub ochi!…”

A doua zi, trei egipteni, bătuţi măr, la poarta păgubitului: „Mă, omule, ia de aici ce ţi-am furat, numai lasă-ne în pace!” „Dar ce aţi păţit, mă?” „Păi, a venit un moş, şi ne-a tras o mamă de bătaie!… Mă, pentru voi să iau eu bătaie de la amărâtul ăla, care m-a ţinut în casă, m-a hrănit! O mai luat-o şi pe Maica Domnului cu Fiul său, să o ţină bine… Nu vi-i ruşine?!… Şi ne-a bătut cu bastonul, de ne-o mers fulgii. Ia-ţi înapoi tot ce ţi-am furat…”

Extras din Preot Constantin Necula, Provocările străzii. Mic catehism vorbit, Ed. Agnos, Sibiu, 2006.


Articole Asemănătoare
1212

Descurcă-te!

  Mă refer la din ce în ce mai folositul şi mai răspânditul verb „a se descurca”, unul dintre cele mai abjecte şi mai odioase din lexicul românesc. A-i spune cuiva: „descurcă-te” înseamnă a lansa o invitaţie la mită, şperţ, minciună, linguşire, făţărnicie, furt. „Descurcă-te” înseamnă, de fapt, fă ce ştii, orice-ar fi, numai să […]

Articole postate de același autor
1398

Timpul liturgic

Odată cu venirea Mântuitorului Iisus Hristos, timpul a încetat să mai fie pentru om măsura morţii şi degradării vieţii, ci spaţiul sfinţirii şi al întâlnirii cu Dumnezeu. Portretizat în vechime ca un monstru care îşi devora propriii fii, timpul a fost restabilit de Mântuitorul şi a devenit iconomie a mântuirii sau plan al mântuirii, plin […]