Dumnezeu păstrează rugăciunea noastră în veci

1567

Rugăciunea oferită lui Dumnezeu în adevăr e nepieritoare. Acum şi atunci putem uita lucrul pentru care ne-am rugat, dar Dumnezeu păstrează rugăciunea noastră în veci. În Ziua Judecăţii, tot binele pe care l-am făcut în timpul vieţilor noastre va fi de partea noastră, spre slava noastră. Şi invers: răul pentru care nu ne-am căit, ne va osândi şi ne va azvârli în întunericul cel din afară.

Căinţa poate desfiinţa efectele păcatului. În puterea lui Dumnezeu viaţa poate fi restaurată în toată plinătatea sa - desigur nu printr-o intervenţie unilaterală din partea lui Dumnezeu, ci întotdeauna numai cu consimţământul nostru. Dumnezeu nu face nimic cu omul fară împreună-lucrarea omului.

Arhimandritul Sofronie, Rugăciunea experiența vieții veșnice, Editura Deisis, Sibiu, 2001 p. 93


Articolul Precedent
Articolul Următor
Articole Asemănătoare
802

Adevărata rugăciune nu vine dintr-odată

Desigur, adevărata rugăciune nu vine dintr-odată. Nu e lucru simplu să menţinem inspiraţia, fiind înconjuraţi de apele îngheţate ale lumii care nu se roagă. Hristos aruncă Focul Dumnezeiesc pe pământ, iar noi ne rugăm Lui ca el să aprindă inimile noastre, astfel încât noi să nu fim biruiţi de frigul cosmic, ca nici un nor negru să nu stingă flacăra strălucitoare. […]

Articole postate de același autor
501

Oamenii par a fi frumoşi numai pentru oameni

Oamenii par a fi frumoşi numai pentru oameni. Omul pare frumos altui om. De altfel, nimeni din lume nu ia în seamă frumuseţea omului. Natura nu ia în seamă pe omul frumos. Pentru ea toţi oamenii sunt măşti, sub care ea se străduieşte să recunoască buna sau reaua voinţă, şi buna sau reaua intenţie. Însă […]