Dumnezeu, dacă promite, se ţine de cuvânt!

359

Bătrânii povestesc că odată oamenii din partea locului abia au scăpat cu greu dintr-o vară cumplit de secetoasă. Cum era de aşteptat, foametea i-a prins a-i chinui cu mult înainte de căderea iernii. În ajun de Crăciun, rar cine mai avea cu ce-şi întreţine familia.

Ştiind că cei înfometaţi sunt gata să dea orice pentru o pâine, un gospodar mai înstărit (dar şi zgârcit de felul său) s-a gândit să scoată de vânzare măcar ceva-ceva din puţinul pe care-l avea. Cu acest gând, a măturat hambarele, a strâns o desagă de grâu şi a pornit la piaţă…

Pe la jumătatea drumului, legenda spune că s-a întâlnit cu un bătrân. Era atât de slab, pipernicit şi suferind, încât ţi se rupea inima de jale când te uitai la el.

-Şttiu ce ai în desagă, i-a spus bietul bătrân. Eu nu pot cumpăra nimic, dar, dacă eşti bun, da-mi, te rog, macar un pumn de grâu.

Gospodarul s-a făcut că nu-l aude şi a vrut să treacă mai departe, el, însă, a stăruit:

– Fie-ţi milă de mine, iar Dumnezeu va avea grijă să te răsplătească însutit.

Văzând că nu poate scăpa de insistenţa lui, gospodarul a băgat mâna în desagă şi, după ce a scotocit îndelung prin ea, a ales cel mai mic bob de grâu şi i l-a pus în palmă.

– Asta e tot ce pot să-ţi dau, a mormăit el supărat, căci dacă m-aş lăsa în nădejdea lui Dumnezeu, cum zici dumneata, aş muri şi eu de foame.

-Păcat că eşti atât de neîncrezător, i-a răspuns bătrânul. Dumnezeu, dacă promite, se ţine de cuvânt!

Spunând acestea, l-a prins uşurel de mână şi i-a înapoiat bobul de grâu pe care îl primise adineaori. În palma gospodarului, acum strălucea…un bob de aur!

Înţelegând în faţa cui se află, necredinciosul a căzut în genunchi şi a rostit:

– Doamne, iartă-mă că nu mi-am dat seama de la bun început cu cine stau de vorbă. Dar acum, că ştiu, dă-mi voie să-ţi ofer tot grâul din desaga mea.

Bătrânul l-a privit dojenitor şi, fără să scoată un cuvânt, a dispărut în aerul lăptos al iernii…

Extras din Fărâme de suflet, Aurelian Silvestru, Ed. Tocono, 2011, p.157-158


Articole Asemănătoare
2487

Rugându-te, înveţi să te rogi

  Sfântul Ioan Scărarul spune că rugăciunea poate fi întinată sau spurcată, poate fi furată, poate fi pierdută şi poate fi curată. La rugăciune curată ajung cei care au rezolvat în ei întinăciunile. Dar Sfântul Ioan Scărarul nu spune că dacă ai rugăciune spurcată să nu te mai rogi, ci prin rugăciune progresezi în rugăciune. […]

Articole postate de același autor
1485

Calea dreptăţii poate părea anevoioasă, însă drumul nedreptăţii este mult mai greu…

Omul drept ştie că suferinţa este îngăduită de Dumnezeu spre răbdarea greutăţilor pentru binele altora şi că pentru a ajunge la desăvârşire trebuie să trăiască o viaţă dură ca fierul care, pentru a deveni oţel, este trecut prin foc. Păcătosul care s-a pocăit ştie că suferă şi pătimeşte din pricina păcatelor lui; rabdă greutăţile şi suferă pentru […]