Duminica Întoarcerii Fiului risipitor, la Catedrala episcopală din orașul Comrat

335

Tată, greşit-am la cer şi înaintea Ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul Tău. Primeşte-mă ca pe unul din argaţii Tăi… (Luca 15, 18-19)

În Duminica Întoarcerii Fiului risipitor, la Catedrala episcopală din Comrat, Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Anatolie, Episcop de Cahul și Comrat.

În cuvântul de învățătură rostit cu acest prilej, Preasfinția Sa a făcut referire la textul pericopei evanghelice a Întoarcerii Fiului risipitor, arătând că adevăratul înţeles al Evangheliei de astăzi, se poate concluziona, în următorul îndemn: „să părăsim mândria sufletului şi dezmierdarea trupului nostru. Să trăim o viaţă nouă, curată, paşnică, evlavioasă. Noi suntem temple ale Duhului Sfânt, să nu ne facem temple ale desfrânării (I Corinteni 6, 19). Sunt destui părinţi fără copii, familii devastate, leagăne goale, tineri fără povăţuitori, copii fără mame şi mame fără bucurii! Sunt destui oameni ce zac în tot felul de desfrânări. Noi să nu fim aşa. Ne-am cheltuit tinereţea în plăceri. Ajunge! Sculaţi-vă să mergem la Hristos!

Să venim la El prin post, să-L îmblânzim prin rugăciuni, spovedanii, metanii, lacrimi. Să cădem la picioarele Lui şi să zicem: Tată, greşit-am la cer şi înaintea Ta…, iar El ca un Părinte bun ne va primi, va rupe zapisul păcatelor noastre, va şterge lacrimile noastre, va vindeca bolile noastre, va întări nădejdea noastră, ne va îmbrăca în haină albă şi va pune inel de aur în mâna noastră, ca semn al împăcării, va intra cu noi în Biserica Sa, ne va hrăni cu Trupul Său şi se va bucura negrăit cu tot cerul şi pământul, pentru că morţi am fost şi am înviat, pierduţi eram şi am fost aflaţi (Luca 15, 24).”

După Serviciul divin, Vlădica Anatolie a săvârșit un Tedeum de mulțumire către Mântuitorul Hristos pentru toate binefacerile și nețărmurita Sa milă față de poporul binecredincios.

sursa eparhiasud.md

Această prezentare necesită JavaScript.


Articole postate de același autor
2230

Două lucruri importante să învățăm în viață: a iubi și a răspunde iubirii!

Dragostea este tot pe lume! Din dragoste se naște credința, curajul, nădejdea, fapta bună, evlavia, cumpătarea, înțelepciunea, fidelitatea, curăția, rugăciunea! Din dragoste se formează familii, se nasc și se îngrijesc de copii, se ajută sărmanii, se vindecă bolnavii. „Oare suntem pe lume pentru altceva decît pentru a iubi? (…) Chiar în lucrurile în care în […]