Duminica a XVIII-a după Rusalii la Mănăstirea Suruceni

62

„Omul în Hristos este infinit şi nemuritor, pentru că „a trecut din moarte la viaţă” (In. 5,24), moartea nu-i mai întrerupe existenţa; ea se prelungește din timp în veșnicie.” (Sfântul Iustin Popovici)

In Duminica a XVIII-a după Rusalii, la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, Sfânta Liturghie a fost oficiată de soborul preoțesc în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși. Răspunsurile liturgice au fost date de corul de maici al mănăstirii.

Evanghelia din această Duminică ne relatează despre învierea fiului unei văduve dintr-un oraș, numit Nain. Este pericopa care ne prezintă marele adevăr: Domnul nostru Iisus Hristos este Domnul Învierii, Domnul Vieții și ultimul cuvânt nu-l are moartea, ultimul cuvânt nu-l are mormântul, ci ultimul cuvânt îi aparține Învierii.

Multe incertitudini există în viața noastră, dar de două lucruri nu ne putem îndoi; faptul că ne-am născut și certitudinea că, mai devreme sau mai târziu, vom muri. Dintre toate ființele existente pe pământ, doar omul este conștient de faptul că există, doar el se întreabă de unde vine, încotro se îndreaptă și care este rostul vieții sale. Răspunsurile la aceste întrebări existențiale ne-au fost oferite, o dată pentru totdeauna, de Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a descoperit un mare adevăr: moartea biologică nu este altceva decât o trecere de la viață vremelnică la viața veșnică, în Împărăția cerurilor.

Omul a fost creat de Dumnezeu din neființă întru ființă, adus de la inexistență la existență. În ciuda căderii, nu se întoarce la inexistență, la neființă, este veșnic și de el însuși depinde în ce formă de existență va fi în veșnicie.

„Dacă nu cunosc pe Dumnezeu, dacă nu-L trăiesc în viaţa asta pe Dumnezeu, când mi se sfârşeşte sorocul meu pământesc şi mă despart de trup, o să rămân în întunericul în care sunt. Sfântul Simeon Noul Teolog zicea un lucru înfricoşător: “Cine n-a văzut pe Dumnezeu în viaţa asta, nu-L va vedea nici în cealaltă”, – ne spune pr. Rafail Noica.

Iar părintele Ioannis Romanidis, vorbind despre moarte, menționează: „este o boală ce a survenit prin îndepărtarea omului de la Dumnezeu, Izvorul vieții.  Nu Dumnezeu este răspunzător pentru moarte, nici moartea nu este pedeapsa lui Dumnezeu pentru om, ci moartea este urmarea păcatului și a îndepărtării omului de Dumnezeu.”

În cuvântul de învățătură, prot. mitr. Victor Ceresău a vorbit despre faptul că în lume lucrează taina morții, dar și a vieții. Atunci când ne străduim să murim păcatului, alegem să trăim învierea cea în Hristos.

„Pe Tine, Izvorul vieţii celei adevărate, Te-am părăsit, şi ne adăpăm din stricăciune şi deşertăciune. Înviază sufletele noastre amorţite de păcat şi de răutate, Doamne, precum ai înviat pe tânărul văduvei!”

sursa http://manastireasuruceni.md

Această prezentare necesită JavaScript.


Articole postate de același autor
1665

Nașterea Mântuitorului este ceva miraculos, o minune unică

În seara de Crăciun, un tânăr l-a întrebat pe tatăl său: – Tală, nu înţeleg cum de L-a născut Maica Domnului pe Mântuitor fără stricăciune, fără durere? Duminică, la predică, părintele a spus că trupul Maicii Domnului a rămas neatins de păcat, în mod miraculos, atât înainte de Naştere, cât şi în timpul Naşterii şi […]



Urmăriți-ne pe Facebook!