Duminica a XIII-a după Rusalii la Mănăstirea Suruceni

79

Poporul Meu! Ce ţi-am făcut şi cu ce te-am împovărat? Răspunde-Mi! (Mih. 6, 3)

În Duminica a XIII-a după Rusalii, la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, Sfânta Liturghie a fost oficiată de soborul preoțesc în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși.

Parabola lucrătorilor răi (Mt. 21, 33-44), rânduită a se citi în această Duminică, ne prezintă atât istoria mântuirii neamului omenesc, cât și îndelunga răbdare a lui Dumnezeu şi purtarea Sa de grijă faţă de oameni. Marele Răscumpărător al omenirii, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care a fost trimis pe pământ pentru mântuirea oamenilor, a fost răstignit de ei. 

Ce se mai putea face pentru omenire și Dumnezeu n-a făcut?.. Totul a fost făcut. Și totuși, în loc de roade bune, omenirea a adus roade rele. În loc de dreptate, răzvrătire, în loc de nepăcătuire, vărsare de sânge….

La întrebarea Domnului: „Când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?”, cărturarii şi fariseii au răspuns: „Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor.” (Matei 21, 40-41).

Aceste cuvinte reprezintă nu doar soarta lor, ci și a noastră, dacă nu ne vom recunoaște greșelile, nu-I vom cere iertare Domnului și nu vom aduce roadele dragostei și ale pocăinței. 

„Toată viaţa noastră pământească, de la naştere până la ultimul suspin, va apărea în încheierea sa de pe urmă ca un singur act fără de întindere. Cuprinsul şi calitatea ei va fi cu putinţă a le vedea într-o singură clipită. Închipuiţi-vă un vas din cristalul cel mai curat, plin cu apă; dintr-o singură privire se poate spune dacă apa este curată sau nu și în ce masură. Aşa va fi cu noi după trecerea în cealaltă lume. Fiecare mişcare a inimii sau a gândului, lasă o oarecare urmă în suma totală a vieţii noastre. (…) Noi adesea ne împăciuim cu gândul că nimenea nu ne-a văzut sau că nimenea nu ştie ceea ce gândim şi facem. Dar când suntem plini de grija pregătirii pentru vecinicie, atunci totul se schimbă şi noi năzuim a ne slobozi de tot întunerecul din lăuntrul nostru. (…) Prin sinceră căinţă cu hotărâtă osândire de sine înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, omul lăuntric se curăţă, iar apa din vas, trecută prin filtrul cel duhovnicesc al pocăinţei, îşi recapătă curăţia”, – spunea arhimandritul Sofronie Saharov. 

Fiecare dintre noi este ca mlădiţa care a fost sădită în via Bisericii, adăpată cu Cuvântul Domnului  şi de aceea trebuie să-I aducă lui Dumnezeu, Săditorului ei, rodul faptelor bune, adică al dragostei, al răbdării şi al pocăinței. 

În cuvântul de învățătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, părintele Mihail Costandache a explicat că Pilda lucrătorilor celor răi poate avea o perspectivă dublă de interpretare, primul aspect fiind cel istorico-profetic, reprezentând contextul în care a fost rostită această pildă și cui i-a adresat-o Mântuitorul. Al doilea aspect fiind cel actual, în ce măsură ne privește pe fiecare dintre noi. Această parabolă prezintă întreaga istorie a neamului omenesc, arătându-ne profunda tragedie a nerecunoștinței oamenilor față de Dumnezeu.  Nerecunoștința pe care o manifestăm față de darurile și minunile pe care Dumnezeu le-a făcut și continuă să le facă pentru omenire. 

Să devenim întocmai mlădiţelor viţei care îşi trag seva din Hristos, butucul cel viu, şi dau astfel roade îmbelșugate, mulţumindu-I totdeauna pentru toate. 

sursa http://manastireasuruceni.md

Această prezentare necesită JavaScript.


Articole postate de același autor
4940

Degeaba mergi la biserică, pentru ca ai aceeaşi comportare cu cei care nu merg

Acolo unde locuieşti, nu e vreun bătrân bolnav, care nu are pe nimeni? Tu, care te numeşti creştin, te-ai dus la uşa lui să-l întrebi dacă nu are nevoie de pâine, de lapte, de medicamente?! Cred ca nu! Bine ca ai tu de toate, bine ca se strică mâncarea în frigider, bine că ţi-e şifonierul […]



Urmăriți-ne pe Facebook!