Dragostea nu se laudă, deci nu se depărtează de persoanele iubite, nici prin invidie şi nici prin laudă

497

Dragostea nu se laudă, deci nu se depărtează de persoanele iubite, nici prin invidie şi nici prin laudă. Nu se distanţează nici prin trufie, care, la fel, este o evidenţiere a depărtării, a izolării de ceilalţi oameni. Cel ce se laudă se distanţează de ceilalţi oameni, aşa cum se depărta de oameni fariseul din pilda evanghelică, zicând: „Doamne, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni!”.

Se credea într-o situaţie privilegiată, specială, căci continua arătând cum sunt ceilalţi oameni: „hrăpitori, nedrepţi, necredincioşi în căsătorie”, şi-I mulţumea Domnului pentru faptul că nu era ca vameşul de faţă, cel care, căindu-se, nu lua seama la cei din jurul său, ci se bătea cu pumnul în piept şi-şi cerea iertare pentru păcatele lui. Fariseul îl dispreţuia pe acest vameş, iar aceasta se întâmpla pentru că fariseul se lăuda şi se trufea. Or, dragostea „nu se laudă, nu se trufeşte”.

Din Arhimandrit Teofil Părăian, Iubirea de aproapele – ajutor pentru bucuria vieții, Editura Doxologia, Iași, 2014, p. 13-14


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
914

Când v-aţi petrecut ultima oară noaptea rugându-vă pentru preoţii pe care îi cunoaşteţi?

Ca să începeţi să deveniţi duhovnicesc, trebuie să vă ocupaţi cu râvnă de viaţa dumneavoastră duhovnicească: să vă rugaţi, să postiţi, să mergeţi la dumnezeieştile slujbe, să citiţi Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi. Să vă găsiţi un duhovnic. Fireşte, puteţi spune că nu există nimeni prin preajmă pe care aţi dori să îl vedeţi duhovnicul […]