Domnul nu se uită la darurile noastre… Se uită la voința cu care se aduce darul

2673

Vine dăunăzi o mătușă năcăjită. Mă uitam, măi, cum i-aduce Dumnezeu! Ea săraca zice:

– Aș pune 40 de Liturghii, dar n-am bani de drum! Vă dau un șervețel!

Numai cu atât a venit, cu un șervețel.

– Știi cât m-a costat pe mine ăsta?

Și i-am zis :

– Mamă, lasă că-ți pun eu slujbe!

I-am pus de trei ori câte 40 de Liturghii pentru șervețelul acela.

– Mai dau 15 lei! a zis bătrâna.

– Vai de mine! Noi n-am venit aici la mănăstire să ne îmbogățim!

– Dar nu-i primit dacă nu dau bani, părinte!

– Este primit. Îți spun eu!

De aceea, eu nu mă supăr când aduce cineva puțin. Pentru că Domnul nu se uită la darurile noastre… Se uită la voința cu care se aduce darul.

Când a văzut Sfântul Antonie cursele diavolului pe fața pământului întinse până la cer, a zis:Doamne, cine mai poate trece printre acestea?. Și aude un glas din cer: Antonie, smerenia și milostenia!.

Când se întâlnesc aceste două fapte bune, adică smerenia și milostenia, străbat toate cursele lumii! Deci milostenia nu se caută numai în mulțimea banilor, ci mai ales în inima și voința cu care se aduce ea.

Din Ne vorbește Părintele Cleopa 7, Ediția a III-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2010, p. 91-92

 


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
10062

E mai rau azi ca ieri, sunt metode mai diabolice de a-i distruge pe creștini

„Imediat după Crăciunul însângerat din decembrie 1989, un tânăr a alergat în munţi, la o mănăstire, să-i spună unui monah cu părul nins de credinţa lui curată că: ţara-i liberă, comunismul a căzut! Bătrânul monah nu s-a bucurat. A ridicat încet capul din pământ, l-a privit în ochi şi i-a spus: Abia acum începe iadul. […]

Articole postate de același autor
741

În numele lui Dumnezeu

Oamenii care nu-şi pot stăpâni inima, cu atât mai puţin îşi pot stăpâni limba. Oamenii care nu pot face să sălăşluiască pacea în inima lor, cu atât mai puţin vor putea face să sălăşluiască pacea în ţară. Oamenii care nu pot vedea lumea în ei, cu atât mai puţin se pot vedea pe ei înşişi […]