Diavolul m-a pus…

1729

Părinte, atunci când am căzut, este bine să spunem: „Ispititorul m-a îmbrâncit?”

De multe ori aud şi eu pe unii oameni spunând că diavolul este de vină atunci când ei se chinuiesc, în timp ce ei sunt vinovaţi pentru că nu înfruntă corect lucrurile. Apoi ispititorul, ispititor este. Ne poate împiedica de la rău? El îşi face treaba lui. Să nu-l încărcăm pe ispititor chiar cu toate. Odată, un ucenic care trăia la o colibă cu stareţul lui, când a rămas pentru puţin timp singur, a luat un ou, l-a pus pe o cheie – era dintre acele chei mari şi vechi, a aprins o lumânare şi a pus-o sub cheie ca să coacă oul. Stareţul intră pe neaşteptate şi-l vede. „Ce faci acolo?”, îl întreabă. „Părinte, diavolul m-a pus să coc oul pe cheie”, îi răspunde ucenicul său. Atunci se auzi o voce sălbatică: „Măiestria aceasta nici eu nu am ştiut-o. De la el am învăţat-o!”.

De multe ori diavolul doarme, iar noi îl provocăm.

Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, volumul IV, Editura Evanghelismos, p. 133


Articole postate de același autor
1308

Credinţa, rugăciunea şi smerenia sunt cele mai puternice arme ale creştinului

Odată a fost întrebat bătrânul, cum poate călugărul să devină un bun ostaş al lui Hristos. – Dacă monahul este om de rugăciune neîncetată, om de pace cu toţi oamenii, cu Dumnezeu şi cu sine; dacă are inimă înfrântă şi smerită; dacă nu se teme de ceasul morţii şi este dezlipit de cele pământeşti, deja […]