De ce oare rugăciunea ne oboseşte?

1540

Îi auzim pe unii spunând: rugăciunea ne oboseşte repede. De ce oare?

Fiindcă nu-L aveţi în faţa ochilor minţii pe Domnul ca şi când ar fi aievea. Priviţi-L mereu cu ochii minţii şi ai inimii şi atunci veţi putea sta la rugăciune toată noaptea şi nu veţi osteni. Ce spun, o noapte! Veţi fi în stare să staţi trei zile şi trei nopţi la rând şi nu veţi obosi. Aduceţi-vă aminte de stâlpnici. Ei au stat mulţi ani la rând pe un stâlp, cu duh rugător, învingându-şi trupul, cel care, ca şi trupul tău, trăgea spre lenevie. Iar ţie ţi se par grele câteva ceasuri de rugăciune, poate chiar unul singur!

Din Sfântul Ioan de Kronstadt, Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia, Bucureşti, 2005, p. 111 - 112


Articolul Următor
Articole postate de același autor
1387

În faţa Domnului nu trebuie să vin cu dorinţe, ci cu amintirea fărădelegilor mele!

  Să nu-l crezi niciodată pe (bi)nevoitorul care te învaţă cum să faci o rugăciune eficientă, care să-ţi aducă împlinirea grabnică a dorinţei tale. Adică în loc să te concentrezi asupra suferinţelor lui Iisus pe Cruce, să târăşti după tine, ca o tinichea, gândul interesat, grija de a obţine de la Domnul ceva. Cât de […]