„De ce, Dumnezeule?”

313

O oarecare fiică duhovnicească îşi aduce aminte:

Cu câţiva ani în urmă, în oraşul în care locuiam, unei familii i s-a întâmplat ceva ciudat. Soţia, în decurs de 4-5 ani, şi-a înmormântat soţul şi pe cei trei copii ai ei. Pe o fiică a ei a căsătorit-o cu câteva luni înainte de moartea sa.

Deşi ştiam că întrebarea „De ce, Dumnezeule?”, care ieşea din lăuntrul meu, era blasfemie, totuşi o bucată de vreme am cultivat-o în mintea mea. Am mărturisit apoi acest gând al meu. Răspunsul Stareţului a fost atât de simplu şi, în acelaşi timp, atât de înţelept:

– Să ştii numai un lucru, mi-a spus. Dumnezeu nu greşeşte niciodată!

Din Arhimandrit Epifanie TeodoropulosCrâmpeie de viață, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 118


Articole postate de același autor
3794

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

În acelaşi bloc trăiau doi vecini. Nu putem spune că unul din ei era mai bogat decât altul, pur şi simplu unul din ei îl invidia întotdeauna pe celălalt pentru că i se părea că toate sunt mai bune la el – şi mobila din casă este mai nouă, și mai mult aur are, și […]



Urmăriți-ne pe Facebook!