Dacă vrei să te răzbuni asupra păcătoșilor, răzbună-te cu lacrimi…

7358
Când vine o descurajare ori  deznădejde, atunci trebuie să facem în felul acesta: să-i spunem așa acelui duh: „Hristos a venit pentru cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu!” Și, pe măsură ce duc viață de pocăință, Duhul cel Sfânt mă va împăciui. Dar prima dată, ca să putem simți mila lui Dumnezeu, trebuie să unim pocăința cu smerenia. Atunci nu am dușmănie cu nimeni, nu mai vreau să aud de nimeni, și chiar de aud de cineva, nu vreau să aud de răutatea cuiva. Și când aud de bunătatea, bucuria, sporul duhovnicesc al cuiva, atunci sufletul meu se bucură, se liniștește.

Iar când văd că unele persoane nu înțeleg ce însemnătate are pacea, dragostea, smerenia, și vede sufletul meu că toți caută numai răzbunarea: „Mi-a  zis și am să-i zic!”, atunci mă fac și eu mai mic și caut pe toate căile să mă retrag. Pentru că, spune un sfânt părinte: „De nu voi fi eu și  Dumnezeu în inima mea, nu mă mântuiesc.” Să știți asta, de un lucru trebuie să ne păzim: spune un sfânt părinte așa: „Dacă în locul mâniei tale ai omorât un suflet, din focul mâniei tale se va cere acel suflet.” Trebuie să ne păzim de aceste ispite. Sunt ispite foarte tari, grele, care apasă, mustră conștiința noastră.

În unele dăți este nevoie să mustri pe cineva, dacă corespunde cu sfatul Sfinților Părinți;  dar, cel mai mult putem ajuta un suflet în alt fel… Un părinte, egumen la un schit, după ce a terminat slujba, a fugit după mine și m-a ajuns la marginea pădurii și a zis: „Stai puțin să-ți spun ceva.” Și mi-a spus unele necazuri, cu unii frați care nu-l ascultau. Și m-a întrebat: „Ce să  fac? Cum să mă răzbun asupra lor?”.Și i-am zis că eu am găsit într-o carte mai veche, nu știu unde, că spune așa: „Dacă vrei să te răzbuni asupra păcătoșilor, răzbună-te cu lacrimi. ” Și dacă te răzbuni cu  lacrimi, Duhul Sfânt te va ajuta. Pe măsură ce te răzbuni cu lacrimi, Duhul Sfânt îi va mustra, fără ca tu să-i mustri prin cuvânt.  Are mare însemnătate, pentru că porunca lui Dumnezeu este din dragoste; din dragoste să-l înveți, din dragoste să-l ajuți pe celălalt. Nu mai este de folos cum unii părinți, în timpurile de demult, puneau la încercări mari pe unii călugări, maici… Era foarte sporită lumea pe timpul acela… Acum, în vremea noastră, e exact ca și cum te-ai duce pe front și soldații aceia care luptă sunt răniți, au diferite răni… Și atunci folosești mai mult și mai mult mila. Și dacă folosești mila, atunci Duhul Sfânt te va ajuta, te va împăciui, și cuvântul sfinției voastre va avea putere…; pentru că prin cuvântul sfinției tale Duhul Sfânt îl va mustra, nu sfinția ta…

Sursa: Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010


Articole Asemănătoare
1317

Bărbatul meu este bolnav de ură…

Un prim sfat, surioara mea, este să vezi câtă „otravă” ai pus în „mâncarea” bărbatului bolnav. Niciodată cineva nu e singurul vinovat într-o relaţie. Ura este un răspuns la ceva. Dar este şi ura o formă de dragoste! Dacă te urăşte înseamnă că încă te iubeşte. Indiferenţa e moarte; când eşti indiferent iubirea e moartă. […]

Articole postate de același autor
15968

Nu poți fugi de crucea ta decât dacă iei o cruce mai grea

Un bărbat veni la duhovnicul său să se plângă: – Părinte, nu o mai suport. Îi merge gura toată ziua. Că aia nu-i bine, că aia nu-i bine. Că de ce nu câstig mai multi bani. Că nu de ce nu fac asa, că de ce nu fac pe dincolo. Reprosuri peste reprosuri. Vreau să […]