Dacă nu ne vom osteni să ne smerim, Domnul nu va înceta să ne smerească El însuși

1466

Nu vom putea învăţa să fim smeriţi, până ce nu vom îndura multe dureri în inimă. Şi, până ce nu învăţăm să fim smeriţi, vom îndura multe dureri în inimă. Dumnezeu stă deoparte, îngăduie să primim durerea sub coasta stângă, să vedem ce miasmă avem acolo, să spunem: „M-a muşcat chiar de inimă, oh, şi nu-l pot ierta!” Cum să nu-l poţi ierta, când şi tu eşti la fel ca el, când şi tu ai mâniat pe mulţi în acelaşi fel? Învaţă acum să fii liniştit! Nu ne vom putea deprinde să fim smeriţi până ce nu vom îndura multe dureri în inimă.

Sfinţii Părinţi spun: „Dacă nu ne vom osteni să ne smerim, Domnul nu va înceta să ne smerească El însuși.”

Domnul nu va înceta să ne smerească prin cineva de lângă noi. Cineva ne va mânia, ne va împinge la o stare de mânie, până ce vom ajunge să rămânem liniştiţi când va vrea oareșicine să ne mânie. Atunci vom fi încercaţi. Și ne va ataca, dar noi vom rămâne liniștiți. Va năvăli din toate părţile, iar noi vom privi în linişte, ne vom păzi pacea lăuntrică – nu avem intenţia să ne dăm pacea lăuntrică atât de ieftin. Iată, atunci sufletul ajunge smerit şi blând, şi trece prin lumea aceasta cu o deplină înţelegere a vieţii. Iar oamenii socotesc după aceea şi spun: „Ştiu, omule, cum erai tu înainte, îndărătnic, iar acum ai devenit parcă nesimţitor, totul îţi este la fel.” Nu, aceasta nu este nepăsare, ci biruinţă asupra răului!

Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, Editura Predania, București, 7514/2006, p. 157-158


Articole Asemănătoare
1806

Să-L așezi în inima copilului tău pe Iisus Hristos!

Un călugăr din Sfântul Munte Athos m-a întrebat dacă știu ce trebuie să facă un părinte pentru copiii săi. I-am dat vreo zece răspunsuri: că trebuie să le asigure un trai decent, să petreacă mai mult timp liber cu ei, să-i educe pentru a fi cât mai civilizați, să ajute și alți oameni, ș.a. Călugărul mi-a […]

Articole postate de același autor
1327

Contraste

Sunt bucurii care-ntristează,  Sunt întristări ce fericesc,  Sunt zile fără de lumină  Şi nopţi adânci ce strălucesc. Sunt adevăruri ce doboară  Şi sunt minciuni care ridică,  Sunt împăraţi, atotputernici Ce însă tremură de frică. Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,  Dar când s-au stins parcă n-au fost,  Palate care nu pot ţine  Cât o cocioabă […]