Cuv. Paisie Aghioratul și cei doi catolici care au venit la el să spună Tatăl nostru

2125

Odată, povesteşte Stareţul, au venit la coliba mea doi cato­lici. Unul dintre ei mi-a spus:

– Hai să spunem „Tatăl nostru”!

– Ca să spunem împreună, trebuie mai întâi să avem aceeaşi învăţătură. Dar între noi şi voi este o prăpastie mare.

Apoi mi-a spus:

– Dar ce, numai ortodocşii sunt aproape de Dumnezeu şi nu­mai ei se vor mântui? Dumnezeu este cu toată lumea.

– Bine, dar tu poţi să-mi spui câtă lume este aproape de Dum­nezeu? Aşadar, există diferenţe între noi. Fireşte, suntem copiii legitimi ai unui singur Părinte, dar unii locuiesc în casă, iar alţii rătăcesc pe afară.

– Să arătăm dragoste, mi-a spus după aceea.

– Astăzi dragostea pătimaşă [păcatul] a devenit modă, le-am zis.

– Şi asta este cuprins în dragoste, mi-au spus iarăşi.

– Toţi vorbesc despre dragoste, pace şi armonie, dar toţi aceş­tia sunt dezbinaţi, atât în ei înşişi, cât şi în relaţiile cu ceilalţi. De aceea pregătesc bombe din ce în ce mai mari.

Mărturie publicată în Orthodoxos Typos, nr. 1680/09.03.2007.

ortodoxie-catolicism.ro


Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
13110

Părintele Paisie despre diferenţa dintre ortodocsi, catolici şi protestanţi

Pe staretul Paisie l-am cunoscut in anul 1969. Eram un grup de studenti si am vizitat Sfantul Munte in Saptamana Luminata. In vremea aceea Staretul locuia la Chilia “Cinstita Cruce” de langa Manastirea Stavronikita. L-am vizitat acolo si, asa cum stateam, unul dintre noi, care il cunostea, i-a spus: – Gheronda, spune-ne ceva! -Ce sa […]

Articole postate de același autor
3553

Să-I mulţumim lui Dumnezeu!

Am văzut ochi plini de lacrimi la timpul rugăciunii de cerere. Dar aşa de puţini ochi am văzut plini de lacrimi de mulţumire şi de recunoştinţă după ce au fost izbăviţi. Totdeauna să nu uităm aceasta! (…) Nu aşteaptă Dumnezeu de la noi jertfe multe şi mari, dar o lacrimă de recunoştinţă şi un cuvânt […]