Cum se poate ajunge la progrese în lupta cu păcatul?

1450

Cine sesizează progresul păcătuieşte groaznic, pentru că aşa e progresul duhovnicesc: nu poate fi măsurat, nu-i pot fi făcute diagrame. La începutul credinţei, eu îi bănuiam pe sfinţi că sunt oleacă prefăcuţi. Cum poate să spună Sfântul Apostol Pavel că e cel dintâi dintre păcătoşi? Mă gândeam că-şi aducea aminte de trecut. Dar mă uitam la sfinţii din Vieţile Sfinţilor. Ce viaţă au avut! N-au făcut nimic rău de mici şi ziceau că-s păcătoşi, şi atunci unde era progresul?

Acest dar al lui Dumnezeu de a ne vedea cum suntem nu ne lasă să vedem progresul. Dacă te uiţi în urmă, nu-ţi vine să crezi cât ai progresat. Dacă te uiţi înainte, te apucă groaza, căci vezi că nu ai făcut nimic, pentru că – oameni buni – să faci lucruri sirnple este greu. Lupta cu păcatul, la fel: Zici: de acum nu mai păcătuiesc; e aşa de simplu, e cel mai simplu lucru şi, de aceea, e şi aşa de greu, că dacă n-ar fi simplu, ar fi uşor. Lucrurile complicate sunt foarte uşoare, le iei de colo, le iei de dincolo, faci şi tu ceva complicat şi merge repede. Lucrul simplu este imposibil. Aşa că progresul să nu ne preocupe!

Nu ne interesează cât progres am făcut, ci ne interesează ce păcate am făcut astăzi: să le mărturisesc, să-mi pară rău pentru ele, să doresc din tot sufletul să nu le mai fac şi să-mi doresc să fiu cu Dumnezeu şi să mă vindece. S-ar putea ca El să îngăduie să rămân, aşa, cu un păcat până când mă voi smeri. Ce ştim noi? E o lucrare mare. Nu umblaţi după progres, nu asta contează, ci să ne mutăm gândul de la păcat la Dumnezeu – aceasta este lupta adevărată! Pocăinţa înseamnă să te lepezi de păcat, nu să fii obsedat de păcat; să te bucuri că Dumnezeu te iubeşte aşa păcătos, dar nu ca să rămâi păcătos. Mutându-ţi atenţia la Dumnezeu uiţi păcatul. Vine vremea când te iartă Dumnezeu şi nu-ţi mai aduce aminte de ceea ce ai făcut rău, dar păcatul rămâne înaintea noastră pururi. Păcat nu e numai să nu faci răul, ci şi să nu faci binele. Avem de lucru! Aşa că, să nu ne pierdem energia cu socoteala: nici câte mătănii am făcut, nici de câte ori am zis: „Doamne, Iisuse Hristoase… „. Nu înregistrarea succesului contează, căci de ce nu mai vreau să păcătuiesc? Ca să fiu fericită, ca să fiu cu Dumnezeu, să ne mutăm atenţia la El.

Din Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, Editura Doxologia, Iași, 2012


Articole Asemănătoare
1415

Maică, cum să înţelegem lupta până la sânge cu păcatul?

Imi pare rău, dar trebuie să-ţi mărturisesc că n-ara ajuns în stadiul acesta duhovnicesc. Eu mă lupt aşa până ostenesc, până adorm, după aceea mă odihnesc şi apoi o iau de la capăt. La întrebarea asta vom afla răspuns în vieţile sfinţilor. Pe ei să-i întrebăm şi să-i ascultăm… Pe mine Dumnezeu m-a miluit că […]

Articole postate de același autor
739

Comemorarea personalității vrednicului de pomenire Mitropolit Gurie Grosu, la Mănăstirea Noul-Neamț

Cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir, joi, 4 mai 2017, la Mănăstirea Noul-Neamț, a avut loc Sinaxa stareților și starețelor de mănăstiri din cuprinsul Eparhiei Chişinăului din cadrul Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove. La această întâlnire au participat majoritatea superiorilor așezămintelor monahale din Eparhie. În cadrul sinaxei a avut loc comemorarea vrednicului de pomenire Mitropolit […]