Blândețe și răbdare

760

Rodesc întru răbdare.
(Luca8,15)

Nimeni nu dobîndește experiența vieții îndată. Vor trebui să treacă mulți ani până se va smeri voința noastră nesupusă, până ni se va înmuia împietrirea inimii și până iritarea ni se va preface în blândețe sau până ni se va pune “pază gurii”, care, de cele mai multe ori, se dedă unei inutile și nocive pălăvrăgeli. Creșterea spirituală a sufletului omenesc se produce treptat, așa cum “pămîntul rodește de la sine, mai întîi pai, apoi spic, apoi grîu deplin în spic“ (Marcu 4, 28). Toate la timpul lor. O așteptare răbdătoare și calmă, care ne poate ușura viața, devine obligatorie, fiindcă numai așa Dumnezeu poate să ne facă să dăm roade.

Să nu ne agităm, să nu ne văicărim, dacă nu reușim să schimbăm ceva. Pe toate să le facem cu duhul blîndeții, privind cu detașare eventualele insuccese de pe parcurs, cu convingerea că orice eșec își are partea lui pozitivă. Încercările și insuccesele să ne fie spre folos și să ne aducă pace în suflet. A aduce roade întru răbdare înseamnă a și încredința în mîinile lui Dumnezeu consecințele acțiunilor și demersurilor noastre. Semănătorul aruncă sămînța, pămîntul o primește, omul speră să obțină o recoltă mulțumitoare. Seamănă cu speranță, dar știe că succesul este la mâna lui Dumnezeu. Secerișul nu trebuie grăbit. Să nu scormonim, o dată și încă o dată, sămânța ascunsă în măruntaiele pământului. Uneori nu trebuie să faci nimic altceva decât să stai și să aștepți cu răbdare și speranță. Monica, mama Fericitului Augustin, a așteptat vreme de patruzeci de ani roadele rugăciunilor sale, pînă când fiul său a trecut de la păgânism la creștinism, întorcîndu-se spre Dumnezeu. La timpul hotărât de Dumnezeu acest rod s-a pârguit minunat, spre bucuria ei și spre slava lui Dumnezeu.

Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Cartea Ortodoxă, București, pag.144-145
 

Articolul Precedent
Articole Asemănătoare
244

În mij­locul răutăţii lumii este aproape cu neputinţă să ţii piept de unul singur

Foarte mulţi soţi se plâng adeseori unul de celălalt, fiindcă nu reuşesc să deosebească în marile greutăţi ale vieţii de familie planul bun al lui Dumnezeu. De pildă, unul se plânge că femeia lui este capricioasă, alta – că bărbatul ei este mânios. Când Stareţului Paisie Aghioritul i s-a atras atenţia asupra acestui fapt, acesta, […]

Articole postate de același autor
828

Hristos a Înviat! Ei şi?

Am auzit odată pe cineva zicând: „Hristos a Înviat! Ei şi?” Daţi-mi voie să dau un răspuns personal la acel „Ei şi?” După moartea soţiei mele cineva m-a întrebat cum îmi merge, cum fac faţă situaţiei. Eu am răspuns: „Hristos a Înviat!” Neînţelegând, omul a spus: „Ei şi?”. Atunci i-am spus: ” Dacă Hristos a […]