Cereți și vi se va da!

1023
  ,,Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da”, a grăit Domnul, ba încă a și a întărit: ,,Adevărat, adevărat zic vouă”.

Ce rușine pentru noi că nu știm să ne folosim de această nemincinoasă făgăduință! Și bine-ar fi să fie numai asupra noastră rușinea; dar se aruncă o umbră asupra făgăduinței înseși, ca și cum ea ar fi prea mare și de neâmplinit. Nu, toată vina o purtăm noi și în primul rând pentru faptul că nu ne știm robi credincioși ai lui Hristos, și conștiința nu ne îngăduie să așteptăm vreo milostenie de la Dumnezeu.

Pe deasupra, dacă se și apropie câteodată cineva să ceară ceva de la Dumnezeu, o face cu sufletul îndoit: pomenește acel lucru în treacăt, o dată de două ori în rugăciunea sa, și se lasă, iar apoi  își spune: ,,Dumnezeu nu aude”. Nu, atunci când ceri ceva anume trebuie să fii stăruitor și neobosit la rugăciune, asemenea văduvei care până și pe judecătorul cel lipsit de inimă, bătându-l la cap, l-a înduplecat să-i împlinească cererea.

Adevărații rugători, cerând ceva la rugăciune, adaugă postul, privegherile, lipsurile de toate felurile; și apoi cer nu o zi, nici două, ci luni și ani; drept aceea și primesc. Acestora să le fiți următori, de vreți să aveți spor la rugăciune.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an – Sf. Teofan Zăvorâtul, Editura Sophia, Buc. 1999


Articole Asemănătoare
738

„Ce să fac ca să moştenesc via­ţa veşnică“

Evanghelia din această duminică ne relatează des­pre un tânăr bo­gat care se apropie de Mân­tuitorul Iisus Hristos şi i se adresează: „Învăţătorule Bun, ce bine să fac ca să am via­ţă veşnică?“ (Matei 19, 16). Hristos îi răspunde: „De vrei să intri în viaţă, păzeşte po­runcile“. A­tunci tânărul îl între­abă: „Ca­re?“  Și Mântuitorul îi răspunde, […]

Articole postate de același autor
560

Rugăciunea minţii este sabia Duhului, care taie gândurile rele cu Numele lui Iisus

Rugăciunea minţii sau rugăciunea inimii are temeiul acesta, descoperit de Însuşi Iisus, că “fără Mine nu puteţi face nimic” în privinţa izbăvirii de patimi, deci în pivinţa mântuirii. Rugăciunea minţii are şi stări superioare, când izbăvindu-se patimile, se deapănă de la sine fără cuvinte, într-o nesfârşită dragoste de Dumnezeu, de oameni şi de toată făptura. […]