Cea mai importantă întrebare privind avortul  

661

 Haideți să discutăm despre unul din  cele mai încărcate din punct de vedere emoțional subiecte - avortul. Dar, lăsând la o parte emoțiile. La fel, nu vom atinge întrebarea care însoțește de obicei acest subiect - dacă avortul trebuie sau nu să fie legal. Singura întrebare pe care o vom pune aici este cea morală: este sau nu morală terminarea vieții unui făt uman ?

  Să începem cu această întrebare: fătul uman are careva drepturi şi valoare intrinsecă? Este un fapt ştiințific - un făt uman e o viață umană. Cei care argumentează că un făt nu are drepturi, spun că fătul  nu  e o persoană. Dar, chiar de crezi aceasta, nu înseamnă că un făt uman nu are valoare intrinsecă sau nici un drept. Sunt multe alte ființe vii care nu  sunt persoane, dar au valoare şi drepturi: câinii şi alte animale, spre exemplu. Şi acesta este argumentul moral numărul unu: o ființă vie nu trebuie să fie o persoană, ca să aibă drepturi morale şi valoare în sine.

    Atunci când li se aduce acest argument,  oamenii  schimbă de obicei subiectul, aducând în discuție drepturile mamei - adică dreptul mamei de a termina viața fătului, în orice circumstanță, pentru orice motiv şi oricând în timpul sarcinii. E moral acest lucru?  Este,  doar dacă credem că  fătul uman nu are nici o valoare intrinsecă. Dar în cele mai multe cazuri,  aproape fiecare crede că fătul uman are, în esență, valoare infinită şi un drept aproape absolut de a trăi. Când?  Atunci când o femeie însărcinată vrea să nască acel copil. Atunci, societatea şi legile ei consideră fătul atât de valoros,  că dacă cineva l-ar ucide, acea persoana ar putea fi trasă la răspundere penală  pentru omucidere. Doar dacă o femeie gravidă nu vrea să dea naştere copilului, determină pe mulți oameni să  vadă fătul ca fiind lipsit de valoare. Are logică acest lucru? Nu prea pare. Sau fătul uman are valoare, sau nu are. Şi acesta este argumentul moral numărul doi: pe ce fundamente morale o mamă în mod independent decide valoarea fătului uman? Cert e că nu facem același  lucru  cu un copil nou-născut. Societatea - nu mama şi  nici tata - decide dacă un nou-născut are valoare şi dreptul de a trăi. Întrebarea care rezultă de aici: de ce ar trebuie să fie diferit înainte ca ființa umană să fie născută? De ce o singură persoană - mama - determină dacă această ființă are  vreun drept de a trăi?  Oamenii răspund, afirmând că o femeie are dreptul de a-şi "controla corpul". Aceasta  e adevărat.  Problema  aici este, oricum, că fătul nu e corpul ei. Este în corpul ei. Este un corp aparte. Şi acesta este argumentul moral numărul trei: nimeni niciodată nu întreabă o gravidă "ce mai face corpul tău?", atunci când întreabă de starea fătului. Oamenii întreabă "cum se simte copilul?"

    Argumentul moral numărul patru. Toți  sunt de acord că odată ce copilul a fost născut, uciderea lui este o crimă. Dar omorârea  deliberată cu câteva luni înainte de naștere este considerată cu nimic mai problematic din punct de vedere moral decât extragerea unui dinte. Cât de logic este acest fapt? 

    Şi în sfârşit, argumentul moral numărul cinci: există circumstanțe în care aproape toți - chiar şi dintre cei pro-choice (pro-avort) -  ar recunoaşte  că avortul ar putea să nu  fie moral? Spre exemplu,  ar fi moral să avortezi un făt de sex feminin,  doar pentru că mama preferă mai mult băieții decât fetele - aşa cum s-a întâmplat de milioane de ori în China şi nu doar? Şi încă un exemplu - să presupunem că ştiința dezvoltă o metodă prin care s-ar putea afla dacă fătul din burta mamei  va fi gay sau de orientare tradițională. Ar fi moral să ucizi un făt gay din cauza că mama nu dorește un copil gay?

    Oamenii pot oferi motive practice pentru a nu scoate în afara legii toate avorturile. Părerile se pot împărți în privința începutului stării de persoană; în privința moralității avortului după viol sau incest. Dar în privința majorității covârșitoare a avorturilor - cele în care o femeie sănătoasă avortează un copil sănătos - să fim clari. Majoritatea din ele pur şi simplu nu sunt morale.

  Societăți bune pot să supraviețuiască atunci când  oamenii fac lucruri imorale. Dar o societate bună nu poate să supraviețuiască dacă numeşte moral ceea  ce e imoral.

sursa video https://www.youtube.com/watch?v=AMwkQVpy98A

prelucrat şi elaborat Ion Rotaru


Articole Asemănătoare
Articole postate de același autor
272

Împreună luminaţi mai mult…

E ora rugăciunii. M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la mine… Parcă aţi vrea să vă spun ceva. Ce să vă spun ? Simţiţi bucurie în suflet ? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând devin mai mică. De fapt eu am […]