„Ce să fac ca să moştenesc via­ţa veşnică“

881

Evanghelia din această duminică ne relatează des­pre un tânăr bo­gat care se apropie de Mân­tuitorul Iisus Hristos şi i se adresează: „Învăţătorule Bun, ce bine să fac ca să am via­ţă veşnică?“ (Matei 19, 16). Hristos îi răspunde: „De vrei să intri în viaţă, păzeşte po­runcile“. A­tunci tânărul îl între­abă: „Ca­re?“  Și Mântuitorul îi răspunde, prezentând poruncile Vechiul Tes­ta­ment. Tânărul îi spune: „Toate acestea le-am pă­zit din copilăria mea“. Îar în încheierea discuției Mântuitorul adaugă un îndemn: Dacă voieşti să fii de­săvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoa­ră în cer; după aceea, vi­no şi urmează-Mi“, aceste cuvinte au făcut ca tâ­nă­rul bogat, care deși împlinea poruncile Vechiului Tes­tament, să plece întristat, căci avea multe avuţii.

De parcă avea tânărul toate cele necesare pentru mântuire, doar că să îndeplinești poruncile și să te dezici de toate bunurile care le ai, sunt două stări diferite, pentru ultima trebuia să poți lăsa bunătățile acestei lumi și să alegi bogăția Împărăției Cerești, să-l alegi pe Hristos. 

Ne spune și Sfântul Ioan Gură de Aur:„Voieşti să fii bogat ? Să ai prieten pe Dumnezeu, şi vei fii mai bogat decât toţi !” Cu toții în aparență ne dorim această prietenie, dar o prietenie prevede nu doar a primi ceva, dar și de a da. O prietenie cu Hristos prevede să încerci să te depășești pe tine, să tinzi către ceea ce-ți propune Mântuitorul, să tinzi către acea desăvârșire și lepădare de sine care de multe ori ne pare imposibilă. Totuși pentru a o putea realiza trebuie doar dorința noastră sinceră și ajutorul lui Dumnezeu.

Tânărul nu doar era bogat, ci și avea speranțe legate de această bogăție, asemenea cum și mulți alții dintre noi care văd scopul principal al său în adunarea și înmulțirea bunurilor acestei lumi. De ce astăzi la noi în țară, dar și în majoritatea țărilor ortodoxe se nasc atât de puțini copii? Mulți ne vor răspunde, fiindcă starea noastră materială nu ne permite, nu avem suficienți bani. Pentru mulți alții banii aduc posibilitatea de a trăi fără griji, de a-și face careva planuri și de a le înfăptui. Deci la general vorbind, nu mai avem încredere în Dumnezeu, ci în acei bani pe care-i posedăm sau spre care tindem. Ne punem speranța în salariul, în economiile făcute, și dacă într-o zi acestea printr-o întâmplare nefericită nu le-am mai avea, vom ajunge la depresie și disperare, deși Dumnezeu ne știe necazurile și e în puterea Sa ca o pagubă să fie urmată de o perioadă de prosperitate. Astfel și acestui tânăr, Dumnezeu, văzând atașarea sa de bogăție, i-a aratat problema sa sufletească, căci de fapt vinderea bogățiilor și împățirea lor săracilor nu însemna decât un singur lucru, să ai încredere în Dumnezeu și în purtarea Sa de grijă.

Această încredere îi lipsea tânărului bogat, și auzind sfatul primit pleacă întristat de lângă Dumnezeu. Pericopa dată, ca și multe altele pe care le auzim duminică de duminică, ne arată că trebuie să fim atenți și la noi înșine. Nu este suficient să ne străduim să îndeplinim poruncile, dar să încercăm să descoperim ce anume ne poate împiedica și pe noi să dobândim Împărăția Cerurilor. Anume din acest motiv e bine ca orice creștin să se mărturisească la un preot, dar nu a alerge de la unul la altul. Pentru ca duhovnicul să ne poată indica ce anume ne lipsește fiecăruia dintre noi pentru perfecțiune. Iar atunci când ni se indică care este slăbiciunea noastră, nu ar fi cazul să plecăm întristați, dar să căutăm putere de a auzi adevărul acestor cuvinte și hotărârea dea ne schimba.

Acest pasaj evanghelic nu judecă bogăția ca fiind un lucru rău. După cum ne spune și Sfântul Nicolae Velimirovici, nu bogăția este rea în sine, cum nu este rău în sine nimic din ceea ce a zidit Dumnezeu. Rea este legarea omului de bogății, de pământuri, de avere, cum se întâmplase și în cazul tânărului bogat. Dumnzeu ne spune că greu va intra cel bogat în Împărăția cerurilor și nu de atât că s-ar închide această cale pentru cei bogați, ci de atât că omul își leagă toate gândurile și speranțele de aceste bogății, le preferă adesea chiar Împărăției cerurilor.

Nu este uşoară schimbarea vieţii și calea noastră către desăvârşire, ea însemnând o luptă cu noi înşine, adesea fiind însoțită și de întristare. Se întâmplă că ne întristăm la îndemnul lui Hristos să ne schimbăm viaţa în bine, să nu ne mai închinăm idolilor acestei lumi, ci să permitem să între în sufletele noastre dragostea și lumina lui Hristos. Dar pentru cel care caută cincer dobândirea vieții veșnice toate sunt cu putinţă, mai ales dacă cer ajutorul lui Hristos.

Să înălțăm rugăciuni pentru ca Dumnezeu să ne ajute să devenim mai buni și mai desăvârșiți spre slava Sfintei Treimi şi spre mântuirea noastră. Amin!

 

Episcop Ioan (Moşneguţu)

Articole Asemănătoare
912

„Ce voi da în schimb Domnului pentru toate câte mi-a răsplătit mie?”

Nimeni dintre noi, dacă vrea să fie socotit înțelept, să nu uite să mulțumească pentru tot ce i se întâmplă în viață. Însă cei mai mulți dintre oameni fac precum cei nemulțumitori: disprețuiesc cele ce au și doresc cele ce le lipsesc. Robul e nemulțumit că nu-i liber. Cel născut liber e nemulțumit că nu […]

Articole postate de același autor
452

Cuvânt la Duminica a 16-a după Rusalii – Pilda talanților

Această duminică ne prezintă două pasaje la prima vedere de parcă contradictorii. Unul din ele ne vorbește despre marea dragoste a Lui Dumnzeu faţă de această binecuvântată făptură, omul: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. […]