Ce frumoasă-i bătrânețea

752

Bătrânețea este o taină pentru cel ce o înțelege

Prin ea Dumnezeu nălbește sufletul de făr’delege.

Ce frumoasă-i bătrânețea, plină e de amintiri,

Ea ne curățește mintea de mulțimi de poticniri.

Ce frumoasă-i bătrânețea, cu ce o voi compara,

Căci în ea aduni recolta faptelor din viața ta,

Care le-ai lucrat în viață cât putere ai avut,

Vezi acum acele clipe întru care ai stătut,

Și în care tu în viață trebuia ca să lucrezi

Clipe pentru care acuma tu te-nspăimântezi.

 

Ce frumoasă-i bătrânețea, bucură-te, dar, de ea,

Și mai pune-ți în desagă fapte bune, ce-i putea.

Bătrânețea este o taină și-ți aduce încercări:

Suferință, neputință și în trupul tău dureri,

Care te vor ajuta când de-aicea vei pleca.

Și-atunci te vei bucura; Dumnezeu te va ierta.

Toate acestea-s pentru tine curățire sufletească;

Iar când mori, ți-aduc ție Împărăție Cerească.

Și atunci mă-ntreb pe mine: unde-mi este tinerețea?

Unde-mi este a mea putere, unde-mi este frumusețea?

Mi-a stat timpul, mi-au stat anii...; s-au dus, nu-i mai găsesc.

Tinerețea și-a-ntors fața, iar puterile-mi slăbesc.

Să le cumpăr înc-o dată ‒ nu se poate așa ceva,

Căci prețul vieții noastre nu se poate cumpăra.

De aceea s-avem grijă, până tinerețe avem

Sus în cer s-avem comoara, mântuire să lucrăm.B


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
585

Acesta e cel mai mare duşman al omului: „a părea”

Cine sunt în faţa mea? Sunt cea care doresc să fiu. Noi nu ne împăcăm niciodată cu ce suntem şi bine facem. N-avem cum să fim mulţumiţi de noi, pentru că nu suntem. Suntem după chipul lui Dumnezeu, dar sun­tem creaturi. Dumnezeu „este”, noi „devenim”. Şi eu tânjesc după cea care voi deveni. Eu sunt […]