Ce este „(ne)curăţia femeii” şi cum se raportează Biserica la ea. Drepturile femeilor creştine în perioada ciclului menstrual

33233

Motto: Dacă femeia moare la naştere, noi o considerăm sfântă,
ca una ce şi-a dat viaţa pentru a aduce un om nou în lume,
dar dacă ea rămâne în viaţă, noi îndrăznim să
o numim „necurată” timp de 40 de zile.
Săraca femeie! Oare ce-i mai bine pentru ea?

De multe ori am fost întrebat despre drepturile şi îndatoririle femeilor în „perioada necurăţieilunare” şi, acumulând anumite materiale, am hotărât să formulez un răspuns.

I.    Aşa-numita „necurăţie lunară” (menstruaţia), precum şi „necurăţia femeii lăuze” sunt noţiuni incompatibile cu creştinismul, mai ales că e vorba despre nişte procese fiziologice inevitabile, fără de care o femeie nu ar putea deveni mamă! Scurgerea de sânge din corpul femeii nu este o necurăţie, ci din contra, o curăţire a organismului ei şi care nu afectează starea duhovnicească a femeii, ci este exact ca şi curgerea mucoasei nazale sau vărsarea lacrimilor, care de asemenea sunt procese de curăţire. Faptul că o astfel de curăţire presupune scurgeri de sânge, nu schimbă prea mult datele problemei, mai ales în prezent, când măsurile de igienă împiedică orice vărsare de sânge în spaţiile publice sau private.

II.   Despre implicaţiile teologice ale aşa-numitei „necurăţii rituale” există un studiu foarte bun al maicii Vassa Larina (tradus acum şi în româneşte). Am observat că în acel studiu lipseşte un citat important la acest subiect, şi anume capitolul 27 din cartea a VI-a a Constituţiilor Apostolice – text pe care-l vom reda mai jos.

III.   În acord cu cele două surse de mai sus putem formula următoarele concluzii:

1)      În orice perioadă a lunii, inclusiv în perioada ciclului lunar, femeia poate intra în biserică şi participa la toate slujbele. Vechile interdicţii de a intra în biserică erau legate de faptul că în trecut, în general, nu se permitea prezenţa la Liturghie a celor care nu se împărtăşesc, dar şi pentru că, din lipsa unor măsuri adecvate de igienă, sângele menstrual putea curge chiar în biserică. Deja de peste o mie de ani Biserica admite prezenţa la Liturghie şi a celor care nu se împărtăşesc. Pe de altă parte, de câteva decenii bune s-au inventat măsuri igienice care practic exclud pătarea bisericii de sânge.

2)     Botezul şi Împărtăşirea euharistică sunt interzise în această perioadă (pentru că Sângele lui Hristos sfinţeşte şi sângele nostru şi aruncarea lui trebuie evitată), dar nu şi sărutarea icoanelor, citirea Bibliei, aprinderea lumânărilor/candelei şi chiar consumarea anafurei şi aghesmei. În foarte multe mănăstiri de maici, în special din Grecia, monahiile în perioada ciclului menstrual iau anafură şi beau agheasmă – practică mai greu acceptată în mediile parohiale şi, culmea, nu de preoţi, ci de însăşi femeile. Trebuie însă să fie clar că anafura (numită mai corect „antidor”) se dă anume celor care nu se pot împărtăşi, iar agheasma se sfinţeşte şi se foloseşte anume pentru înlăturarea oricărei necurăţii. Din moment ce Molitfelnicul prevede rânduieli de stropire cu agheasmă a animalelor, cu atât mai mult o femeie (care e după chipul lui Dumnezeu) poate lua agheasmă chiar şi în perioada firească legată de maternitatea ei. E bine ca în această privinţă să se ţină cont şi de sfatul duhovnicului (nădăjduind că şi duhovnicul este cu dreaptă socoteală). Consider că săvârşirea Cununiei şi Maslului în această perioadă trebuie să se facă tot cu binecuvântarea duhovnicului (mai ales că şi aceste Taine ar trebui să fie legate de împărtăşirea euharistică).

3)    Imediat după terminarea ciclului menstrual, fără a aştepta un anumit număr de zile (decât poate una, pentru siguranţă), femeia se va împărtăşi iarăşi. Iar în cazul unor hemoragii de lungă durată, care nu sunt rezultatul unor menstruaţii obişnuite, ci mai degrabă o boală, femeia poate fi împărtăşită chiar şi cu aceste scurgeri de sânge (aşa cum se împărtăşesc şi alţi oameni răniţi în spitale). Se cunosc multiple cazuri când femeile s-au vindecat de hemoragie anume datorită împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului. Acestea sunt cazuri excepţionale, care nu trebuie să devină regulă, dar existenţa lor nu trebuie totuşi exclusă.

4)    În perioada de după naştere, femeia are un fel de „concediu liturgic”, având dreptul să lipsească de la slujbe pentru a se reface fizic. De regulă, la 40 de zile după naştere, femeia vine la biserică pentru a i se citi rugăciunile de reintrare în biserică. Şi dacă botezul copilului are loc după citirea acestor rugăciuni, mama copilului poate asista la botezul propriului copil fără nici o problemă. Dacă femeia este sănătoasă şi i s-a oprit orice fel de scurgere, ea se poate adresa după rugăciunea de reintrare în biserică şi înainte de 40 de zile. Dar şi în această privinţă nu trebuie îngăduite exagerările.

Iată mai jos textul din Constituţiile Apostolice (despre care am amintit la punctul II):

Dacă păzesc obiceiurile iudaice privitoare la scurgeri de sămânţă, scurgeri în vis şirelaţiile trupeşti potrivit Legii (Levitic 12; 15; 22), să ne spună dacă în ceasurile şizilele în care suferă ceva din acestea se feresc să se roage, să se împărtăşească dinEuharistie sau să atingă Cartea; şi dacă spun că da, este evident că sunt goi deDuhul Sfânt Care rămâne pururea în cei credincioşi, căci despre cei cuvioşi spuneSolomon ca fiecare să fie gata că: „Atunci când doarme, să-l păzească, şi când sescoală, să vorbească cu el” (Proverbe 6:22). Căci dacă socoteşti, femeie, că atuncicând eşti în cele şapte zile ale scurgerii tale (Levitic 15:12), eşti goală de Duhul, şiatunci, dacă mori pe neaşteptate goală de Duhul, vei pleca la Dumnezeu fărăîndrăznirea nădejdii. Întrucât ai însă negreşit pe Duhul în chip inseparabil, fiindcăEl nu este într-un loc, atunci ai nevoie de rugăciune şi de cercetarea Duhului Sfânt,întrucât în această stare n-ai făcut nici o fărădelege. Fiindcă nici împreunărilelegitime, nici lehuzia, nici curgerea sângelui, nici scurgerile în vis nu pot întina fireaomului sau să o separe de Duhul Sfânt, ci numai necredinţa, impietatea şi faptacontrară legii. Pentru că Duhul Sfânt rămâne mereu în cei care L-au dobândit, câttimp vor fi vrednici, iar pe cei de care se separă îi face pustii şi predaţi duhului rău. Dar orice om e plin fie de Duhul Sfânt, fie de [duhul] cel necurat şi îi este cuneputinţă să scape de fiecare din aceştia, dacă nu suferă ceva contrar lor; căciMângâietorul urăşte orice minciună (Fapte 5:3), iar diavolul urăşte orice adevăr(Ioan 8:44). Dar oricine a fost botezat cu adevărat e separat de duhul diavolesc şi eîn Duhul Sfânt, iar în cel ce face binele rămâne Duhul Sfânt umplându-l deînţelepciune şi pricepere şi duhul rău nu se poate apropia de el, pentru că observăatacurile lui. Deci tu femeie, dacă, aşa cum spui, în zilele scurgerii tale eşti goală deDuhul Sfânt, atunci eşti plină de cel necurat; căci nerugându-te, nici citind, îl chemifără voie, fiindcă el îi iubeşte pe cei nerecunoscători, leneşi, nepăsători, somnoroşi,deoarece şi el, întrucât a fost bolnav de nerecunoştinţă, a fost dezbrăcat de cătreDumnezeu de demnitatea sa, fiindcă a ales să fie diavol în loc de arhanghel. Deaceea, abţine-te, femeie, de la cuvinte zădarnice, adu-ţi aminte întotdeauna deDumnezeu Care te-a creat şi roagă-te Lui, fiindcă este Domn şi al tău şi a toate, şimeditează la Legile Lui, nerespectând nimic din practicile care ţine sau de curăţireanaturală sau de împreunarea legiuită sau de naştere ori lepădare, sau de întinareatrupului, căci astfel de practici sunt invenţiile zădarnice ale unor oameni nebuni şi n-au nici un sens. În chip asemănător nici îngroparea unui om, nici oasele unui mort,nici mormântul, nici oricare mâncare, nici scurgerea în vis nu pot întina sufletulomului, ci numai necredinţa în Dumnezeu, fărădelegea şi nedreptatea faţă deaproapele, adică răpirea, violenţa sau altceva contrar dreptăţii, adulterul saudesfrânarea.

[Am citat după: Constituţiile Apostolice, cartea VI, cap. 27, în „Canonul Ortodoxiei” (diac. Ioan IcăJr.), vol. 1, Ed. Deisis 2008, pp. 707-708.]

P.S. Nu exclud că acest subiect ar putea genera discuţii contradictorii, dar cred că era important săse prezinte şi acest punct de vedere, în general uitat, chiar dacă acesta e mai justificat dinperspectiva Evangheliei şi a numeroaselor izvoare canonice şi patristice vechi.

Dacă cineva vrea să rămână la regulile mai noi (!), aflate încă în uz pe la noi, care exclud femeile de la orice participare liturgică în perioada ciclului menstrual, nu are decât să o facă, dar fără a judecape cei care au o conştiinţă mai tare şi sunt în măsură să depăşească rămăşiţele iudaice şi păgânedin viaţa lor creştină.

Pr. Petru Pruteanu

sursa teologie.net


Articole Asemănătoare
384

Interviu cu pr. Macarie Simonopetritul despre Spovedanie

Preacuvioase părinte Macarie! Pornind de la Tradiţia Bisericii, pe care o cunoașteți foarte bine şi de la propria experiență, aş vrea să ne împărtășiți câteva gânduri despre unele aspecte practice legate de Taina Spovedaniei. Întâi de toate aş vrea să ne spuneți ce este Spovedania şi dacă este obligatoriu ca ea să fie făcută înainte […]

Articole postate de același autor
2166

Tinere, întreabă-te cine eşti! (Şi fă asta fără TABU, că doar aşa ni se cere, nu?)

Motto; „Până când ne vei mai răbda, Doamne?” Biblia şi istoria omenirii arată că, din punct de vedere sexual, poţi fi doar: 1.  Fecioară / feciorelnic 2.  Soţie / soţ 3.  Curvă / curvar (indiferent că e pentru bani sau nu; că e după căsătorie sau înainte de aceasta. Luarea banilor şi starea de om căsătorit sunt doar […]



Urmăriți-ne pe Facebook!