Cât de plăcut este omul smerit şi cât de respingător este cel mândru!

469

Lucrul cel mai important este că, atunci când omul are lucrare lăuntrică şi se străduieşte să nu trâmbiţeze binele pe care îl săvârşeşte, ceilalţi simt aceasta; şi astfel toţi îl au la evlavie şi îl iubesc, fără ca el să-şi dea seama.

Cât de plăcut este omul smerit şi cât de respingător este cel mândru! Pe cel mândru nimeni nu-l iubeşte; până şi Dumnezeu îşi întoarce faţa de la el. Vezi, şi copiii mici, atunci când văd un copil puţin mândru, îşi bat joc de el, în timp ce pe un copil tăcut şi cuminte îl respectă atât de mult! Iar dacă văd pe cineva păşind ţanţoş, îl simt şi îşi bat joc de el. Omul smerit se cunoaşte după păşit. Îmi amintesc de cineva din Koniţa care, deşi era muritor de foame, purta în fiecare zi costum, cravată şi pălărie şi umbla ţanţoş prin piaţă. Copilaşii, de îndată ce îl vedeau, mergeau în urma lui şi îl luau în râs, imitându-i mersul. Şi erau doar nişte copilaşi! Cu cât mai mult cei mari îl simt pe omul mândru!

Cel care vrea să se scoată pe sine în evidență, în cele din urmă se face de batjocură. Omul le interpretează pe toate după cum îi lucrează mintea. Dacă omul este puţin fantezist, le interpretează pe toate fantezist.

Extras din Cuviosul Paisie Aghioritul, „Patimi şi virtuţi” vol. V, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2007, p. 80 – 81


Articole Asemănătoare
2272

Smerenia este acceptarea a ceea ce suntem şi cum suntem

Rostind cuvântul „smerită cugetare”, simţi dintr-odată cât de străină este aceasta de duhul contemporaneităţii. Ce smerită cugetare, ce smerenie, când toată viaţa de acum este construită exclusiv pe admirarea de sine, pe lauda de sine, pe emfaza forţei, întâietăţii, grandorii exterioare, puterii ierarhice şi aşa mai departe… Ne învăţăm copiii să se mândrească cu ceva, însă rareori […]

Articole postate de același autor
2614

Pocăința nu este numai o părere de rău și o „miorlăială” pentru niște răutăți

Ce este pocăința? Iarăși, un lucru ce nu se înțelege drept astăzi. Pocăința nu este numai o părere de rău și o „miorlăială” pentru niște răutăți pe care le-am făcut; pocăința este dinamica spre viața vecinică. Părintele nostru duhovnic, Părintele Sofronie – și, dacă vă uitați, în armonie cu toată filocalica – spune că este începutul autenticei contemplări. […]