Când ne ascultă Dumnezeu rugăciunile?

2777

Te plângi că Dumnezeu nu îţi ascultă rugăciunile. În multe restrişti te-ai rugat lui Dumnezeu şi niciodată nu te-a izbăvit! Cum nu te-a izbăvit, mă mir, când, iată, tu ai supravieţuit restriştilor, nu ele ţie? Îngăduie-mi însă o întrebare: tu Îl asculţi pe Dumnezeu? În amândouă Testamentele, atât în cel Vechi cât şi în cel Nou, Cel Preaînalt a făgăduit să-i asculte pe oameni cu condiţia ca oamenii să asculte de El. Îl asculţi tu pe Dumnezeu atunci când cauţi ca Dumnezeu să te asculte pe tine? Împlineşti tu legile Lui Dumnezeu şi ţii tu rânduielile Lui? De nu faci asta, e de mirare cererea ta ca Dumnezeu să te audă şi să te asculte.

Dumnezeu S-a pogorât pe pământ şi a spălat picioarele celor ce Îl iubesc. Mult se bucură Ziditorul nostru să-i asculte pe copiii Săi cei ascultători. Pe Moise, pe Avraam şi pe Iacov, Ziditorul i-a ascultat în toate câte L-au rugat. Şi prin lucrări fireşti şi mai presus de fire, El Şi-a revărsat mila asupra celor care împlineau legea Lui. Dacă nu a vrut să asculte rugăciunile mele şi ale tale, asta se întâmplă ori fiindcă nu am vrut să ascultăm poruncile din legea Lui, ori rugăciunile noastre nu au fost aşa cum trebuie. Domnul a grăit prin Isaia poporului neascultător: „De veţi înmulţi rugăciunea voastră, nu vă voi asculta”, şi puţin mai încolo: „De veţi vrea şi Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca” (Isaia l, 15,19). Aşadar, Dumnezeu ne ascultă când suntem ascultători şi nu ne ascultă când suntem neascultători. Nu ascultă nici când cerem ceva păgubitor şi lipsit de noimă. Apostolii Iacov şi Ioan L-au rugat odată pe Domnul să pogoare foc din cer asupra satului unde nu voiseră să le dea găzduire. „Iar El, întorcându-Se, i-a certat” (Luca 9, 55). Nu numai că nu le-a ascultat rugăciunea, ci i-a şi certat. Gândeşte-te şi tu dacă rugăciunile tale au fost vrednice de un om şi vrednice de Dumnezeu.

Încă ceva. De ce te rogi lui Dumnezeu numai în restrişte? Prin aceasta pe tine te înjoseşti, iar pe Dumnezeu Îl jigneşti. Ziditorul nostru cere de la noi să simţim neîncetat că suntem în faţa Lui şi să avem neîncetat împărtăşire cu El prin rugăciune. Neîncetat rugaţi-vă! Rugându-te lui Dumnezeu numai atunci când dă peste tine nenorocirea, faci din tine un cerşetor oarecare, iar pe Dumnezeu Îl ruşinezi, fiindcă Îl chemi ca pe un pompier, numai atunci când îţi arde casa. Hristos ne-a dat dreptul să Îl numim pe Tatăl Lui Tată al nostru. Ce e mai dulce decât asta? Şi ce este mai dulce pentru copii decât a fi în faţa părinţilor? Să ne străduim neîncetat şi noi, deci, să fim în faţa Tatălui nostru Ceresc cu inima şi gândurile şi rugăciunile. Rugăciunea noastră în vreme de propăşire şi bucurie e ca un capital duhovnicesc care ne foloseşte la vreme de nevoie şi suferinţă mai mult ca rugăciunea de o clipă făcută când vin zilele de restrişte. Pace ţie de la Domnul!

Sfântul Nicolae VelimiroviciRăspunsuri la întrebări ale lumii de azi, volumul I, ediția a doua, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, Bucureşti, 2008, p. 115-116


Articole Asemănătoare
2878

Cum să-L iubesc pe Hristos?

 Cu cât sporeşte iubirea lui Hristos, cu atât slăbesc patimile. Aşa ca pe un cântar. Pricepi? Nu-ţi spun doar să-L iubeşti pe Hristos, ci să te îndrăgosteşti de El! ‒ Părinte, cum să-L iubesc pe Hristos? ‒ Prin smerenie! ‒ Şi cum să mă smeresc? ‒ Făcând ascultare! ‒ Şi cum să fac ascultare? ‒ Nu ştii cum […]

Articole postate de același autor
619

“Vino ticăloase suflete împreună cu trupul tău, de te mărturisește la Ziditorul tuturor…” | A doua zi a Canonului Sfântului Andrei Criteanul la Catedrala Mitropolitană

La Catedrala Mitropolitană, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Părinte Mitropolit Vladimir, Preasfinţitul Părinte Ioan al Sorocii, Episcop Vicar mitropolitan a oficiat marţi, 20 februarie 2018, în cadrul Pavecerniței Mari, a doua parte a Canonului Sfântului Andrei Criteanul. În timpul slujbei au răsunat din nou cuvintele rugăciunii: “Vino ticăloase suflete împreună cu trupul […]