Când îţi aduci aminte de Dumnezeu, înmulţeşte rugăciunea!

1375
Sfântul Marcu Ascetul spune: „Când îţi aduci aminte de Dumnezeu, înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când Îl vei uita, Domnul să-şi aducă aminte de tine”. Îi tare fain! M-am gândit de multe ori la cuvântul acesta şi fac o legătură între el şi ceea ce-mi spunea mama când mergeam la şcoală departe de casă: „Nu-ţi uita de Dumnezeu, nu-ţi uita de rugăciune”. Parcă ar fi fost un cuvânt din Filocalie. În Scara Sfântului Ioan Scărarul se spune: „Rugăciunea este întărirea lumii”, deci oamenii care se roagă susţin lumea aceasta, într-un fel. Ei Îl fac pe Dumnezeu milostiv faţă de lumea aceasta. Sigur că Dumnezeu, dacă a creat lumea aceasta, vrea să fie milostiv faţă de lume şi s-o întărească, dar contribuim şi noi la întărirea lumii cu rugăciunea pe care o facem, rugăciunea fiind nu numai un mijloc de îmbunătăţire personală, ci şi un mijloc de îmbunătăţire a societăţii în care trăim. Rugăciunea are foarte mare importanţă pentru lume în general, ca şi pentru persoanele singuratice, în special; pentru cei sănătoşi şi în bună stare, ca şi pentru cei bolnavi şi în suferinţă. Numai că nu trebuie să rămânem doar la rugăciune, atunci când e nevoie de mai mult decât de rugăciune.

Din Arhimandrit Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 123-124


Articole Asemănătoare
856

Cu credinţa e cum e cu cultura: te ţii de ea – o ai, nu te ţii – o pierzi

  Mijloacele de informare aduc mai multe informări, mai multe gânduri în fiinţa omului, însă trebuie să fii selectiv, să ştii ce să primeşti şi ce să nu primeşti. Nu ştiu dacă cei care nu au nici un fel de legătură cu mijloacele de informare sunt mai îmbunătăţiţi pentru faptul acesta: că nu cunosc anumite […]

Articole postate de același autor
4395

Mai vorbiți frate cu frate…

Spunea Părintele Stăniloae o vorbă mare: știți de ce se sinucid unii oameni? Pentru că, eu cred, se simt foarte singuri. Niciodată nu s-au simțit românii mai singuri ca astăzi și, mai ales, cei din orașe. Aceste blocuri mari, vopsite frumos pe dinafară, ne-au făcut să ne simțim ca în niște peșteri, carceri sau închisori. […]