Bătrânii cei cu suflet de copii

567

În ochii iernii au rămas la fel

Bătrânii cei cu suflet de copii.

Bunică ea și el acum bunel,

Fetița cea de ieri și-un băiețel

Cu tâmple albe, astăzi, argintii...

 

Și îi tot cheamă iarna pe la porți

Cu fulgii ei pufoși, de catifea,

Și-i numără, să vadă dacă-s toți,

Copiii de-atunci, ce astăzi au nepoți,

La săniuș să vină după ea...

 

Și nu-nțelege iarna, de ce ei

Admiră fulgii parcă stând pe loc,

Înspăimântați de stratul de polei,

Când altădată nu aveau temei,

Tot mai puțini ajunși într-un soroc...

 

Și viscolește iarna fruntea lor,

Privirea încercând să le-o citească,

Ademenindu-i, încă, în pridvor,

Uimită că acuma nu-i ușor

Să-i bucure și să le mai vorbească...

 

 

De ce nu mai aleargă prin nămeți

Jucându-se așa, ca înainte,

Acele fete și acei băieți,

Ce ascundeau iubirea în pomeți?

Se-ntreabă iarna, fără de cuvinte...

 

De ce pe chipul lor e numai dor,

Iar ochii triști sunt plini de așteptare,

De parcă nu mai e de ajutor

Nici mângâierea fulgilor în zbor,

Nici iarna nu le este alinare...

 

Nu știe ea, că au îmbătrânit

Acele zâmbete plăpânde și zglobii.

Și freamătă în drum spre asfințit

Poveștile, ce au încărunțit,

Și anii lor rămași în poezii...

 

Numărătoarea iernii, într-un fel,

E inversă de mult... și la chindii

Tot mai puțini ajung, ca-ntr-un duel

Cu iarna, care a rămas la fel...

Bătrânii cei cu suflet de copii...

 

Autor Diana Sava Daranuța


Articolul Următor
Articole postate de același autor
1071

Nu este acelaşi lucru dacă îţi mănînci pîinea cu binecuvîntare sau fără…

Nu este acelaşi lucru dacă îţi mănînci pîinea cu binecuvîntare sau dacă nu ţi-o mănînci aşa. De fiecare dată cînd mănînci, tu la masa lui Dumnezeu mănînci, pe care Domnul însuşi a întins-o pentru tine. De aceea este de neapărată trebuinţă să mulţumim lui Dumnezeu ca unei Gazde a noastre şi să cerem binecuvîntarea Lui. […]