Arhimandritul Leonid Friptu – Vrednic ostenitor al Bisericii

190

Propovăduirea și jertfa Sfinților Apostoli, au avut un rol definitoriu în răspândirea și întărirea credinței. La această misiune sfântă, au fost chemați și urmașii lor, episcopii, preoții precum și întregul cler bisericesc. Din cele mai vechi timpuri și neamul nostru a dat Bisericii numeroși preoți vrednici, care au contribuit la propășirea și păstrarea dreptei credințe, însă despre care cu părere de rău s-a scris foarte puțin, după cum este și cazul arhimanditului Leonid Friptu.

Arhimandritul Leonid Friptu s-a născut într-o familie de preot, iar la Sfântul Botez a primit numele Luca. După absolvirea cursului Seminarului Teologic din Chișinău, la 21 septembrie în anul 1863, tânărul Luca Friptu a fost hirotonit preot, pentru biserica din satul Speia, ținutul Bender. La 2 aprilie 1864 a fost numit în calitate de deputat din partea clerului. În urma decesului soției sale, rămânând văduv, a depus cerere ca să fie înscris în rândul obștii monahale de la mănăstirea Hârjauca. La 31 iulie 1866, a fost tuns în monahism cu trecerea în treapta de ieromonah, primind numele de Leonid. Ulterior, în baza raportului Administrației Casei Arhierești, la 17 iulie 1868, a fost transferat în cadrul acesteia. Pentru activitatea rodnică la 7 iulie 1869, a fost decorat cu dreptul de a purta nabedrenic, iar la 24 septembrie 1869, a fost numit în calitate de corector la Tipografia Casei Arhierești. Mai târziu, la 18 mai 1872, a fost numit în calitate de duhovnic interimar la Casa Arhierească, iar la 28 ianuarie 1873, a fost întărit de către episcopul Pavel (Lebedev) în calitate de duhovnic titular pe lângă aceiași instituție, cu ridicarea la rangul de egumen pentru zelul și comportamentul bun manifestat în serviciu.

A fost delegat la 17 decembrie 1875, în funcția de administrator temporar al mănăstirii Hârbovăț, iar prin hotărârea din 4 februarie 1876, a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost confirmat în calitate de stareț al acesteia. În anul 1879, la 24 februarie, a fost transferat în calitate de stareț la mănăstirea Frumoasa, iar la 2 august, al aceluiași an, a fost transferat în rândul obștii Casei Arhierești, unde la 8 august a fost numit în fruntea administrației Casei Arhierești, cu datoria de a coordona activitatea Tipografiei și îndeplinirea funcției de corector. La 27 martie 1882, pentru serviciu foarte bun, a fost decorat cu Ordinul Sfânta Ana de clasa a III-a. În același an, la 12 decembrie, la inițiativa Congresului eparhial și prin hotărârea arhiepiscopului Serghie (Lapidevski) a fost numit în calitate de administrator al fabricii de lumânări. În anul 1883, la 10 iunie, a fost transferat în funcția de administrator-interimar al mănăstirii Curchi. Arhimanditul Leonid a condus efectiv mănăstirea Curchi în perioada 17 decembrie 1875 până la 24 februarie 1879, în timpul activității sale ocupând și alte funcții importante inclusiv cea de corector la Tipografia Eparhială.

Pe lângă funcțiile deja amintite, arhimandritul Leonid Friptu a mai condus și obștea de la Mănăstirea Saharna între anii 1887-1891, după care revine în fruntea mănăstirii Hârbovăț, ulterior în intervalul anilor 1896-1903 a condus în calitate de stareț și Mănăstirea Hâncu.

În decursul activității sale a fost caracterizat ca fiind o persoană severă și responsabilă, dar totodată pătruns de o mare credință și iubire dumnezeiască. Fiind un om al rugăciunii, era nelipsit de la slujbele bisericești. Îndemnat de vocea lăuntrică și dragostea creștinească, a slujit lui Dumnezeu și oamenilor, prin tot ceea ce a făcut. Era un iscusit cunoscător al Sfintei Scripturi și al Sfinților Părinți, activând un timp îndelungat în calitate de corector la Tipografia Casei Arhierești, contribuind astfel la editarea numeroaselor cărți bisericești, care au avut un rol important în propășirea vieții religioase și culturale a basarabenilor. Putem afirma că moștenirea duhovnicească a vrednicului ostenitor, arhimanditul Leonid Friptu, reprezintă un exemplu de slujire bisericească pentru fiecare dintre noi toți.

Episcop Ioan (Moșneguțu)


Articolul Precedent
Articole postate de același autor
713

Dumnezeu are nevoie de o inimă care sincer Îl caută şi vrea să-L primească

Dumnezeu este aici, alături, şi Însuşi ne trimite ajutorul prin mâna Sa invizibilă. Şi deşi El ne-a lăsat pentru folosul nostru întregul ciclu bisericesc, dar şi El ne poate ajuta mereu fără orice mijlocitor vizibil. Uneori, nu doar de un cuvânt al nostru e suficient, sau chiar şi de un gând. Acest lucru ar trebui […]