Anotimpurile tatei…

672

Necruțător și fără milă trece timpul:
Din ochii tatei, iar, a șters culoare.
În iriși l-a plouat cu anotimpuri,
Albastrul, contopindu-il cu sare...

L-a tot purtat cândva, în primăvară,
Copil, ce surâdea prin iarba moale,
Și s-au ascuns în zâmbet pe vecie,
Acele păpădii și-acela soare...

Apoi veni o vară cu jăratec,
Când inima în flăcări se-aruncase,
Și toate încercările din lume,
Păreau ușoare, vesele, frumoase...

Dar...se ivi și toamna aurie,
Ce i-a adus oftatul în picioare,
Și-n palmele de muncă osândite,
S-au așternut și frunze, și cărare...

Si-acum...îl bate iarna pe la tâmple,
Și-l ninge nemilos, îl viscolește,
Iar crivățul pe frunte îl sărută,
Și riduri pe sub ochi îi răscolește...

Dar, eu aș vrea ca timpul să se-ndure,
Nisipul din clepsidră să-l întoarcă,
Să fie numai vară-primăvara,
În anotimpurile bunului meu tată...

Diana Sava Daranuta


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
1919

„Nu se poate să nu vă fi certat cu nimeni niciodată!”

Două femei au trăi în pace 50 de ani. Una îi spunea celeilalte: – Auzi, noi chiar nu ne-am certat niciodată. Hai să ne certăm! – Hai, dar cum? – Vom spăla rufele, iar eu voi vărsa apa într-o găleată şi îţi voi spune: „Scoate-o afară şi arunc-o!” Dar tu să n-o arunci şi atunci […]

Articole postate de același autor
1320

„Şi de cancer poţi muri sau nu, totul depinde de tine…”

Mă numesc Elena Vascan, am vârsta de 51 de ani. Scriu aceste rânduri pentru a-I mulţumi bunului Dumnezeu că exist şi câtorva persoane care au fost alături de mine atunci când am trecut prin cea mai grea perioadă din viaţa mea. Aceşti oameni, cărora le mulţumesc tot restul vieţii mele, sunt: – cei din familia […]