Ajută-mă, sfinte Pantelimon, să pot trăi fără medicamente ca să-mi achit datoria…

5856

Într-o zi când ieșeam cu prietena mea din biserică, de noi s-a apropiat o bunicuță care a vrut să ne povestească despre ajutorul minunat al sfinților.

– Să țineți minte, Sfântul Antipa este grabnic ajutător la durerile de dinți, iar sfântul Pantelimon – pentru problemele cu energia electrică.

– Cum-cum? – Am râs noi cu prietena. – Cu energia electrică?

–Nu e cazul să rândeți, a zs bunicuța, – eu din propria experiență vă vorbesc.

Iar experiența a fost următoarea. S-a deteriorat contorul electric și bunicuța nu știa după care date să achite consumul energiei electrice. A mers la furnizorul seviciilor și a scris o cerere pentru repararea contorului, acolo i s-a a promis că în curând vor trimite un electrician. O lună a trecut, apoi șase luni, și nimic, nimeni a venit să vadă care este problema contorului. Bătrâna de mai multe a mers la inginerul-șef pentru ca acesta să soluționeze problema, dar când intra în cabinetul lui, el vorbea la trei telefoane concomitent și doar îi răspundea nervos: „Știu, voi trimite. Nu mă mai chinuiți atât”.

Astfel jumătate de an bătrâna nu a achitat pentru energia electrică, îngrozindu-se de la faptul că datoria sa pentru servicii se mărea tot mai mult. A încercat să pună niște bani deoparte, dar între timp a suferit un atac de cord, și de atunci nu prea mai putea să economisească. Medicul de la spital i-a prescris mai mai multe medicamente, pentru care era nevoită să achite jumătate din veniturile sale și așa modeste. Fără medicamente, o durea inima. Iar cu medicamente nu putea să strângă macar puțini bani. Cu toate acestea, într-o dimineață bătrânica a decis să renunțe la medicamete pentru ca să poată plăti pentru energia electrică, și a început să citească acatistul Sfântului Pantelimon, cerându-i mijlocirea și ajutorul.

– Sfinte și milostive mucenice Pantelimon, eu am 80 de ani – îi spunea ea sfântului – voi muri în curând. Și mama mea m-a învățat din copilărie că datoriile neachitate sunt mai grave decât furtul. „Păcatele, – îmi spunea mama – posibil că Dumnezeu le va ierta, iar datoriile nu-mi vor permite să trec vămile.” Eu nu sunt o hoață, dragă Pantelimon. Ajută-mă, sfinte, să pot trăi fără medicamente ca să achit datoria.

Numai a terminat bunicuța de citit acatistul, că a și auzit soneria de la ușă, și în casă a intrat o echipă de electricieni, anunțând din prag:

– Înfătuim lucrări planificate de schimbare a contoarelor de energie electrică vechi cu altele noi. Nu vă faceți griji, bunicuță, este gratuit. Iar antichitatea dumneavoastră demult trebuia să fie aruncată la gunoi.

– Eu de jumătate de an nu achit serviciile dumneavoastră, – a spus bătrâna rușinată.

– E chiar mai rău decât credeți, – a spus vesel inspectorul, – nu ați prezentat până în prezent certificatul de invaliditate. E bine că macar cei de la asitență socială în sfârșit l-au expediat către noi. Astfel aveți conform acestui certificat o înlesnire la plata serviciilor noastre, și conform recalcului aveți plata în avans pentru un an de zile. Banii, din păcate, nu e posibil să vii întoarcem, dar suma achitată o veți folosi pentru perioada următoare.

– O adevărată milostivire a înfăptuit cu mine sfântul Pantelimon, și acum dacă și voi muri, nu voi avea datoriii, – a conchis povestea sa bătrânica.

Din Sfantul Pantelimon Mare doctor fara de arginti, traducere Lozan Natalia Ed. Ortodoxia


Articole Asemănătoare
16352

Îndreptarea unui soţ infidel

Sunt căsătorit de 10 ani. Ne-am căstorit din dragoste şi pe soţia mea, Sofia, am iubit-o mereu. Este un om cu suflet minunat, o femeie blândă, răbdătoare şi foarte credincioasă. La insitenţa ei ne-am cununat. Pentru mine acest lucru nu conta prea tare, dar nu puteam să nu-i merg în întâmpinare. Unul după altul au […]

Articole postate de același autor
2569

„Dar eu ce mari păcate am? Acolo, nişte păcate obişnuite, omeneşti”

 Din Vieţile Sfinţilor cunoaştem multe pilde ale unei pocăinţe neobişnuit de adânci. O asemenea pocăinţă este obligatorie pentru toţi creştinii ce se întorc la Dumnezeu. Dar ce să spun despre noi, creştinii de rând, care nu putem fi numiţi „foarte mari” păcătoşi, care n-am trăit în curvie, nu ne-am murdărit în desfrâu, beţie, fărădelegi, hoţie? […]