Actoria este cu desăvârșire un har de la Dumnezeu

747

Un actor reprezintă o lume, pentru că adună în sine atât trăirile lui proprii, ca individ, cât și ale personajelor pe care le interpretează și care nu sunt puține. Discutăm despre tainele artei teatrale cu o figură aparte în peisajul teatrului din Moldova, Petru Hadârcă, directorul Teatrului ,,Mihai Eminescu’’ din Chișinău.

-Cît de importantă este credința în viața unui actor?

-Importanţa credinţei în viaţa unui actor este la fel de mare ca importanţa credinţei în viaţa oricărui om.  Ca orice creștin și un actor este în căutarea adevărului și în descoperirea lui Hristos.

-Cum considerați actoria, un har de la Dumnezeu sau o meserie?

-În primul rând este un har de la Dumnezeu, pentru că orice se face în această viață, se face cu sprijinul, încurajarea și poate uneori și mustrarea lui Dumnezeu. Existența acelor momente în care actorul transmite anumite lucruri care pentru spectatori par extraordinare și despre care cei ce-l privesc cred că un om obișnuit nu le-ar putea face și modul de a construi o poveste, o ficțiune, în fața oamenilor care doresc să vadă asta, demonstrează cu desăvârșire că actoria este un har de la Dumnezeu

-În ce măsură se creează o apropiere în scenele teatrale?

-Prin textele pe care le abordăm, prin conceptul unui spectacol și mesajul transmis spectatorilor  se produce acea apropiere. Mai cu seamă, în perioada repetiției, căutării adevărului împreună cu echipa de creație ca în final să dăm naștere unui proiect teatral și să-l împărtășim cu publicul larg.

-Ce puteți spune despre invocarea temei creștine în piesele puse în scenă?

-Eu am reușit să realizez un spectacol de teatru- document, Valeriu Gafencu- Sfîntul închisorilor la București la Teatrul Național Radiofonic. Acest spectacol invocă teme creștine astfel, personajele se adâncesc în rugăciune, au ocazia să citească Sfînta Scriptură. Mă bucuram foarte mult atunci când auzeam că publicul cerea repetarea spectacolului. Acest lucru mi-a demonstrat că sunt foarte importante momentele respective, chiar dacă poate pentru cineva invocarea temei creștine este ceva straniu, dar de fapt este posibilitatea de a fi cît mai aproape de sufletul spectatorului.

-Cum poate sluji arta teatrală educației autentice a publicului, având în vedere agenda contemporană, de multe ori străină de cultura și tradițiile neamului nostru?

-Arta teatrală poate fi folosită ca un instrument cultural. Depinde cine o mânuiește. E ca un cuțit. Poți să mănânci cu el, poți să omori pe cineva sau poți să te tai cu el. Cam așa e și cu arta teatrală. Depinde în mâna cui încape. Când a încăput pe mâinile comuniștilor, arta teatrală a fost un instrument de propagandă.  Atunci actorii erau reprezentativi, erau ceea ce în societatea de astăzi se cheamă reclamă.  Arta poate să fie un instrument de cultură dacă ea construiește pe scenă situații, să zicem, istorice, personaje pe care copiii le văd, le înțeleg și le accesează mai ușor decât dacă ar citi vreo carte, poate să fie un instrument de cultivare a limbii.

-Care ar trebui să fie crezul unui actor creștin?

-În zilele noastre, crezul unui actor creștin trebuie să fie încercarea de a păstra valorile culturale autentice ale neamului nostru. Pentru că trăim în Moldova și de multe ori lucrurile acestea ni se pare că se subînțeleg, vin de la sine. Or, pe aceste lucruri nu le mai întâlnești aproape nicăieri.

-Ce îndemn aveți pentru un actor aflat la început de cale?

-În primul rând să trateze cu respect și  responsabilitate tot ceea ce face, pentru că nu e atât de simplu, este chiar o meserie anevoioasă. Ca în orice profesie, cînd ești pasionat nu respiri pentru altceva. Ar mai fi un mic detaliu... este nevoie de foarte multă răbdare și încredere că ceea ce trebuie să i se întâmple, o sa fie numai spre bine lui. E foarte important să nu uitam că mai creativ, generos și mai puternic decât Dumnezeu nu este nimeni și, datorită iubirii pe care ne-o ofera, suntem astăzi ferciți și împliniți prin meseria pe care o avem. 

                                                                             Maria Cucută- Rujină pentru Altarul credinței


Articolul Următor
Articole Asemănătoare
7974

Trebuie să trăim după această lege: nu „Dă-mi”, ci „Ia de la mine”

Creştinismul lui „Ia de la mine!“ Cât de pervertite sunt toate în ziua de astăzi! Сum să trăieşti, dacă nu crezi în nimic?! Te agiţi de colo până colo. Iar când ai credinţă, oricât de obosit ai fi, tot vei ceda locul tău unei bătrânele în transportul public. Ăsta e întregul creştinism. Sari să speli vesela, fără să ţi se ceară. E o faptă creştinească? Fireşte […]

Articole postate de același autor
3190

Asta nu e dragoste!

Spui că ai iubire, dar când împarți, partea mai mare, mai frumoasă o păstrezi pentru tine. Asta nu e dragoste! Dragostea nu caută ale sale. Când vine vorba să jertfești din lucrurile tale, preferi să le uzezi și să le strici pe ale altuia. Asta nu-i iubire! Dragostea este jertfelnică. Când este nevoie de ajutor, […]