Dumnezeu nu rămâne dator nimănui

466

Cum poate o familie în ziua de astăzi, în acest mediu dizolvant, să mai împlinească Evanghelia?

Dragul meu, încă poate să aibă cruce la gât, încă poate să se spovedească, încă poate să oprească televizorul din buton şi să deschidă cartea, să citească, deci să privească la modelul de familie creştină. Vreau să spun un lucru, câmpul de luptă a produs eroul, puşcăriile au produs martirii şi mucenicii, şcolile au produs savanţii. Ce a produs televizorul? Ce a produs discoteca? Sunt lucruri atât de clare, să caute la modelele autentice şi să meargă pe linia lor.

Eu de 15 ani nu stau să casc gura la televizor şi nu mă simt mai prost ca alţii. Adevărul se relevă, nu se descoperă la televizor. Adevărul nu înseamnă informaţie, informaţia e gradul de măsurare a entropiei, cum spun ăştia de univers. E cu totul altceva informaţia, mersul trenurilor, mersul dolarului şi aşa mai departe.

Adevărul e cu totul altceva, noi suntem pregătiţi pentru viaţa veşnică şi Dumnezeu, în lucrarea Sa, nu ne ţine pe noi nişte proşti vizavi de veacul acesta. Noi suntem chemaţi să-l transfigurăm aşa cum se cuvine, nu să luăm o bucată de bolovan şi am descoperit marea râmă, marea molecula şi suntem mari savanţi. Noi suntem chemaţi să descoperim Cerul.

Familia să revină urgent în rosturile sale cele mari, tată după Hristos, mamă după cum ne cere Hristos şi vor vedea că nu vor rămâne păgubiţi. Făcând ceea ce ne cere Hristos prin Biserică, veţi constata că Dumnezeu nu rămâne dator nimănui, nici în ştiinţă, nici în simţire, nici în putere, nici în tot ceea ce vrei.

Dumnezeu nu rămâne dator nimănui. Pune mai întâi osul la treabă, caută împărăţia lui Dumnezu în familie, ca tată, ca mamă şi toate celelalte ţi se vor adăuga ţie. Întotdeauna Dumnezeu s-a ţinut de cuvânt.

Pr. Amfilohie Branza


Articole Asemănătoare
937

„Acum oștile îngerești însoțesc lemnul cel cinstit…“

Dacă ar fi să ne definim liturgicul, Ortodoxia este cântarea Crucii biruitoare. Suntem la punctul din care ne putem mereu reasuma teologia Crucii, atenți și discreți, bucuroși de marele dar de viață ce izbucnește din ea. Aud mereu în ultimul an, mai ales, că Biserica nu‑și mai asumă smerenia Crucii. Și mă gândesc mereu că, […]

Articole postate de același autor
386

Când doi oameni se întâlnesc cu adevărat, este mare sărbătoare

Când doi oameni se întâlnesc cu adevărat, este sărbătoare. Întâl­nirile adevărate, depline, sunt atât de rare! Numai Dumnezeu poate să ţi le dăruiască. Tu trebuie numai să fii treaz, să fii într-o aşteptare activă, să ai urechi de auzit şi ochi de văzut, minte de străvăzut şi, mai ales, inimă curată. Fiecare om întâlnit este […]